Sufletul nu moare niciodata. Fie ca vrem sau nu, ne imputinam sau inmultim farama aceea de 21 de grame, fie ca-l acceptam sau nu, energia vie ce se zbuciuma si ne da sens nu moare. Iar el, asemanator oricarei forte din galaxia asta, ne arata franturi de divinitate pe care le degustam cu nesat sau le respingem, in functie de …
View Post
Se mai incheie un an, ma mai simt datoare cu o recapitulare.( fata de mine, of course, dar zic sa o impartasesc cu voi, poate invatam impreuna lucruri 🙂 ) 1. Nu stiu pentru altii, dar pentru mine 2019 a fost un an tampit. Cu lucruri greoaie, demarate greu sau blocate, cu oameni suciti, proiecte incalcite. Sper ca noua decada …
View Post
Observ cu tristete ca generatie dupa generatie ne pastram metehnele, preconceptiile si o totala lipsa de interes/deschidere catre ce urmeaza dupa noi. Mereu cei mai in varsta s-au aratat dezamagiti de noile generatii, doar ati auzit de peste 100 de ori: “dupa noi…potopul”. Ceea ce ne plaseaza, nu-i asa, intr-o zona de buric al pamantului, cum n-a mai fost nimeni …
View Post
Nu cred sa fi vazut vreun subiect mai dureros intr-o relatie cu parintii decat acela de a iesi din norme. Si cand spun asta ma refer la multi dintre aceia care decid pentru viata lor asa cum simt si vor, nu in functie de cerintele societatii sau ale parintilor. Am vazut, auzit, am citit despre multe cazuri in care opiniile …
View Post
Cel putin pentru mine. N-am mai fost atat de impacata cu varsta mea de la 23 de ani. Nu ma mai sperie 30+, nu mai cred ca oamenii trecuti de 30 sau 40 sunt batrani. Nu mai simt nici presiunea de a face sau nu ceva. E o varsta, inca tanara, destul de tanara, ce-mi lasa inca o mobilitate buna …
View Post
De multe ori ma gandesc la intamplarile din viata mea si care le-a fost necesitatea, ce scop ascuns sau cum nu se poate mai la vedere au avut si cum m-au transformat ele in omul de azi. Zilele trecute ma amuzam din nou pe tema OCD-ului meu (tulburare obsesiv-compulsiva) de a fi ordine si curat, toate cartile asezate in ordine …
View Post
Cred ca implicarea sociala si responsabilitatea corporativa sunt sansele acestei tari de a evolua. Cred asta inca de pe la 16 ani cand vopseam gardurile Parcului Monument din Braila si adunam gunoaie. Nu numai ca inca simt si cred asta, ba chiar mi-am gasit si o directie preponderenta, asa incat sa si vad rezultatele efortului meu. Astfel, desi mai contribui …
View Post
Asa cum povesteam si pe Facebook, pe vremea cand eram eu mica si citeam cu nesat Legendele Olimpului, abrozia era un aliment dedicat exclusiv zeilor, cea mai buna si mai tare din parcarea, un fel de jaratecul pe care il consuma calul lui Fat-Frumos. Ce sa mai, nebunie de aliment. Cut, 25 de ani mai tarziu de cand citeam asta, …
View Post
Profit de faptul ca ai mei sunt la inceput cu online-ul, abia descopera ce, cum, unde ca sa va intreb ce faceti voi cu gradina din dotare? Cum o mobilati, dotati, impodobiti? Dar sa incep cu inceputul. Am trait in casa pe pamant cum zicem noi, adica niste curte, vreo 19 ani. Mutatul la Bucuresti a fost groaznic din punctul asta …
View Post
Comentarii recente