32 sau noul 23
- Ganduri razlete, Personal
- 29 March 2019
Cel putin pentru mine. N-am mai fost atat de impacata cu varsta mea de la 23 de ani. Nu ma mai sperie 30+, nu mai cred ca oamenii trecuti de 30 sau 40 sunt batrani. Nu mai simt nici presiunea de a face sau nu ceva.
E o varsta, inca tanara, destul de tanara, ce-mi lasa inca o mobilitate buna in oase si articulatii, ce-mi aduce intelepciunea de a sti ce vreau, ce pot, ce-mi trebuie, ce accept si cat. E prima data cand stiu foarte clar toate astea si nu mai alerg nicaieri. Nu mai arde nimic, nu mai am presiunea lumii pe umeri.
Pfew! Ce bine e! 🙂
E prima varsta la care nu mai vreau sa demonstrez nimic nimanui, prima la care am suficienta experienta cat sa ma numesc specialist, dar inca destul de putini ani de munca (vreo 11-12) cat sa nu ma simt batrana.
(dupa petrecere, I still got it! 🙂 )
30+ vine cu multa intelepciune (cel putin in cazul meu :)) ), iar asta aduce si mai multa liniste. Ma bucura copacii infloriti, ma bucura libertatea pe care o am in a-mi face programul si stabili viata si nu in ultimul rand, ma bucur mai mult de cei dragi. Ma bucur ca pot calatori si nu-mi mi pasa cum sta parul. :))
Stiu ca pe multi/multe ii apuca asa numita criza a varstei prin preajma acestei varste, stiu caci si eu am trecut prin ea si nu e deloc amuzant, stiu ca ne loveste pe rand pe fiecare mai devreme sau mai tarziu in functie de prioritati. Insa de indata ce iti faci ordine in cap si te bucuri de toata dezvoltarea de care ai avut parte si de care inca ai, lucrurile se asaza frumos si toata asta e eliberator. De ce? Pentru ca, daca esti suficient interesat de tine si de ordine, asa cum sunt si eu, vei cauta in tine si in lume pentru a intelege ce te racaie si daca ai si parte de indrumare buna te vei elibera de presiunea societatii, a parintilor, a prietenilor si vei fi tu, doar tu, asa cum simti. Ce poate fi mai frumos de atat? 🙂
Pana data viitoare va doresc liniste, cel putin ca a mea. <3
