Noua generatie – tinerii care nu mai respecta, domle, reguli

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

Observ cu tristete ca generatie dupa generatie ne pastram metehnele, preconceptiile si o totala lipsa de interes/deschidere catre ce urmeaza dupa noi.

Mereu cei mai in varsta s-au aratat dezamagiti de noile generatii, doar ati auzit de peste 100 de ori: “dupa noi…potopul”. Ceea ce ne plaseaza, nu-i asa, intr-o zona de buric al pamantului, cum n-a mai fost nimeni inaintea noastra si cu siguranta nici nu va mai fi.

Cred ca e un atribut pe care il mostenim in segmentele de ADN de la parinti, caci ne vine involuntar sa zicem: “uite-i si p’astia mici, habar n-au pe ce lume traiesc, noi faceam si dregeam!” Chiar eu m-am surprins zicand lucruri de genul si m-am speriat. Pentru ca fix asta e ce m-a scos mereu din minti la cei mai in varsta, lipsa de consideratie fata de cei tineri si nu doar atat, ci muntele de prejudecati si pretinsa detinere a adevarului numai de o parte.

Asa ca am decis sa remediez gena mostenita stramb de generatii intregi si sa caut lucruri frumoase, chestii care-mi plac la ce vine dupa mine. Am citit articolul din DOR despre Shelly care m-a impresionat, ba chiar i-am vazut la rand vreo 5-6 clipuri. Si baiatul este fabulos pentru varsta lui. Are logica, vocabular, dezinvoltura si strategie, ceea ce, cu iertare dragii mei parteneri de generatie si mai ales parinti si bunici, “pe vremea noastra” nu se prea gasea asa ceva. Ba chiar am inteles ca tatal sau a fost un om timid in tinerete, iar fix asta e motiul pentru care si-a crescut copilul liber sa aleaga si sa fie el, asa cum simte, sa se expuna daca vrea, numai sa nu treaca prin greutatile prin care trec cei mai putin curajosi. Si cred ca asta e definitia evolutiei. Sa schimbi ceea ce nu a fost bine in cresterea ta, sa adaugi parti bune si sa ii lasi liberatatea noului format sa aiba o identitate proprie.

Apoi am interactionat cu copii si adolescenti prin intermediul ONG-ului cu care colaborez pe partea de educatie – ceae- si am fost in continuu uimita de pofta lor de sens, de profunzimea cu care gandesc. Eu din pacate nu intelegeam prea multe din sistemul nostru de invatamant si, desi ma enerva sa invat ca papagalul, nu pot zice ca m-am razvratit sau ca am inteles de ce ma scoate din minti pana n-am crescut, pana n-a mai trecut o decada din viata mea. Acum ei inteleg inca din clasa a7-8a ca materiile trebuie explicate si gandite pentru a fi atractive, ca exista o logica in spatele fiecarui lucru si ca pentru a evolua in viata trebuie sa intelegi mecanismele, nu suprafata, ca munca in echipa e importanta si aduce crestere, nu datul din coate individual.

Da, stiu, e dificil de inteles de ce au rabdare sa se uite la altii cum se joaca, ori ce gasesc in anumite vloguri, dar e greu de priceput pentru ca nu mai suntem in target. Pentru ca fiecare generatie isi gaseste propriile manifestari si adaptari la viata. Pentru ca desi ne consideram fiinte adaptabile, nu iubim foarte tare schimbarile si mai ales necunoscutul, ca atare tot ce e nou, diferit, altfel ne sperie si ne pute.

Dar ce-ar fi sa gasim o cale de mijloc, sa comunicam si cu cei mai in varsta si cu cei mai tineri, sa nu mai privim aroganti viata si oamenii, sa avem intelepciunea omului care stie ca nu stie mai nimic din marea masa a cunoasterii?

Ce-ar fi sa ne alegem luptele si in loc sa se lupte generatie cu generatie sa ne luptam impreuna cu cancerul, poluarea sau alte asemenea grozavii care omoara umanitatea?

Asa-i ca ar fi mai bine? Asa-i ca pamantul asta ar fi un loc mai fericit?

    Leave Your Comment Here