Insingurare
- Ganduri razlete, Personal
- 26 April 2013
Am descoperit ca sunt tot mai multi oamenii ce se insingureaza si isi duc viata lipsiti de continut. Observ tot mai multi oameni ce empatizeaza cu articolele mele pe motiv de: “fix la fel simt/am simtit/am patit si eu”. Nu stiu ce sa ma sperie mai intai si mai tare si ce sa ma bucure: faptul ca nu sunt singura care ii intalneste pe acesti incestuosi ai sortii sau sa ma sperie ca situatia e generalizata si astfel era in care traim devine una a oamenilor fracturati si schingiuiti spiritual? Sa ma sperie ca umanitatea se duce intr-o directie in care singuratatea in toate formele ei este solutia si calea?
Alergam printre constiinte si ne julim genunchii de cioturile unor foste suflete, ne impiedicam de subconstient, aruncam vine pe inconstient si tot ceea ce facem in esenta e sa fugim.
Oamenii se plang de singuratate, dar o aleg. Se tem de ea, dar o replica si se afunda cu un soi de placere vinovata tot mai des in insingurare. Ne ascundem de alti oameni din teama de a nu fi vulnerabili, din teama de a nu ne lasa descoperiti asa cum suntem in realitate, din teama de a fi judecati. Abandonam pentru a nu fi abandonati. Ne instrainam pentru a nu fi instrainati. Ne ascundem, ne pitim, ne invartim in jurul degetelor si traim momente triste de revelatie in care aflam ca suntem in acelasi loc.
Oamenii nu mai aleg binele pentru ca e incomod si cere timp pentru a fi realizat. Incep sa aleaga raul mai mic pentru ca asta nu le scoate plasa de siguranta de sub picioare si nu le cere efort. Alegem sa ne plangem sau sa ne resemnam, tot mai putin sa actionam.
Si nu, nu este un articol depresiv. Este o realitate pe care o ocolim si pe care o ascundem pentru ca ne incurca si ne doare.
Andreea Enea
Problema e ca, pe de alta parte, daca alegi binele, daca alegi sa nu dormi cu singuratatea in brate, e posibil sa fii defragmentat de toti cei care NU fac ca tine. De cei care aleg raul cel mai mic. Si-atunci te trezesti lipsit de energie si de putere, si da, te gandesti ca mai bine alegi singuratatea, macar o vreme, pana te trezesti, decat sa iti risipesti lucrurile frumoase si sa te incarci cu dezamagiri. Mmm, e o dilema care n-are raspunsuri 🙂
richie
Ca sa vezi ca ne framanta aceleasi ganduri uneori: http://richietm.blogspot.ro/2010/05/focul.html
Eu am propus o explicatie: doar in singuratate iti pui intrebarile corecte. Iar societatea actuala ofera o multime de intrebari, asta-i sigur.