39 de lecții pe care eu le-am învățat de la viață
- Nu-ți fie frică! Știu, ușor de zis, greu de făcut. Mai ales dacă ești un om anxios ca mine. Dar, cu cât încerci mai mult, cu atât va fi mai bine. Problemele nu dispar dacă te panichezi. Nu vei evita orice conflict sau problemă doar dacă ți-e teamă și nu acționezi. De multe ori e nevoie să faci fix invers. Așa că fie-ți teamă, dar n-o lăsa să te paralizeze. Frica e bună doar pentru supraviețuire. Pentru a trăi bine e un mare NU.
- Ai răbdare cu tine mai mult decât ai cu alții. Nu te biciui dacă ceva nu-ți iese din prima/repede/perfect. Așa-i că nu pui aceeași presiune și pe alții? Tu de ce n-ai merita mai multă blândețe?
- Ia ce e bun în oameni. Dacă oamenii nu mai au nimic bun de dat sau te prinzi că n-au avut niciodată, lasă-i. Nu insista acolo unde nu e nimic. Îți pierzi timpul!
- Nu oferi ajutor celor care nu-l cer. Vei pica tu prost.
- Iubește până nu mai poți. Iubește tare, intens, mult, definitiv. Dar începe cu tine. Cu tine ai cea mai lungă relație din viața ta. Și nu poți iubi cu adevărat pe alții dacă pe tine nici măcar nu te placi. Sună a clișeu, știu. Dar nimic nu e mai bun ca aprecierea pe care ți-o acorzi singur. Nu narcisic, da? Ci pură apreciere, blândețe și iubire pentru ființa ta.
- Ești frumos/frumoasă. Și slab și tânăr! Știu că acum nu te vezi așa, dar peste 10-20 de ani te vei uita la poze și-ți vei trage palme că nu te-ai apreciat suficient la momentul potrivit.
- Fă niște mișcare. E treaba ta ce te motivează, important e să-ți miști corpul. Fie că e dans, yoga, sală, alergat etc, găsește ceva ce-ți place și fă mișcare. Corpul și creierul tău îți vor mulțumi mai târziu.
- Nu-ți pierde timpul încercând să repari ceva ce n-ai stricat tu. Mai ales oameni.
- Fă-ți analizele anuale. E mai bine să afli ceva neplăcut la timp, decât să fie prea târziu sau prea scump sau prea dureros.
- Fiecare are ritmul lui. Nu te biciui dacă ai nu știu ce vârstă și încă n-ai făcut nu știu ce lucru. Uneori mai târziu chiar e mai bine. Chiar ești mai pregătit. Chiar te cunoști mai bine. Inclusiv în povestea cu făcutul de copii.
- Dă-ți timp să te descoperi. Și mai ales dă-ți voie să te schimbi. Răzgânditul nu e rău, cum nici evoluatul nu e rău.
- Iubirea necondiționată e extrem de rară. Copilul tău te iubește necondiționat. În cazuri foarte rare și unul dintre părinți te poate iubi necondiționat. În rest, e un schimb și cu cât înțelegi mai repede asta, cu atât vei ști mai repede ce vrei și ce nu.
- Pune limite. Nu-ți place ceva, spune. Nu ți se potrivește ceva, spune. Vrei ceva, spune.
- Ai grijă de sănătatea ta. Atât mentală, cât și fizică. Mai târziu e mai greu. Dacă ești atent câte puțin în fiecare zi/săptămână, îți va fi bine.
- Bunicii și părinții nu sunt lângă tine veșnic. Dacă îi iubești și ți-e dor de ei, pleacă acum spre casă să le zici.
- Fă un copil doar dacă îți dorești. Am văzut mulți oameni nenorociți că au ajuns să facă copii de gura societății. Și am văzut și mai mulți copii nenorociți de lipsa de iubire, gelozia și nepregătirea părinților care i-au adus pe lume. Un copil nu trebuie să existe. Dar dacă există, trebuie să ai grijă de el, să-l iubești, să-i oferi o viață bună. Eu îmi iubesc copilul mai mult decât orice pe lume. Am așteptat-o și am dorit-o dintotdeauna. E sufletul meu pereche. Dar a crește un copil nu-i ușor. Așa că înainte de a lua o decizie, gândește-te bine. Spre binele tău, dar și al lui. Văd în jurul meu mulți copii neglijați emoțional, deși poate material au tot ce-și doresc. Mi se rupe sufletul.
- E important să ai câțiva prieteni buni. Nu trebuie să te iubească/placă toată lumea. Dar ăia puțini de sunt să rămână lângă tine și dacă ai depresie, și dacă faci un copil, orice ar fi. 🙂
- Fă ce-ți place. Nu te mai lua după ce se poartă, se caută, se… Vezi și tu reflexivul ăsta care nu te implică deloc, deși vorbim despre propria viață, da? Poți să croșetezi dacă asta e pasiunea ta și să și trăiești din asta dacă o ridici la nivel de artă și te implici total. Să faci ceva ce nu te reprezintă te omoară lent.
- Anii se duc, prietenii se duc, iubiții/iubitele se duc. Cine ești nu trebuie să țină de cu cine te înconjori. Alege să fii tu, așa cum ești cu oricine interacționezi. Să fii flexibil și maleabil și să te mulezi pe alte personalități te poate ajuta punctual în unele situații, dar pe termen lung te poate băga în depresie. Poate să te rupă în două.
- Nu fi people pleaser. Nu spune da, deși vrei să spui nu doar ca să nu superi. Și tu contezi. De ce să te superi tu ca să nu superi pe altul?
- Călătorește, dansează, fă toate nebuniile atunci când poți. Nu amâna pentru că anii se transformă în zeci de ani și te trezești că nu mai apuci să faci ce visai.
- Profesorii de multe ori habar n-au cine ești și ce capabilități ascunzi. Știu, sună trist, dar nu te lăsa doborât de ei. Dacă ai măcar 1 care te apreciază/îți vede valoarea sau înclinația spre ceva, ține cu dinții de el. Nu lua nimic ca fiind definitiv, cu atât mai mult o notă, o școală, o părere a cuiva.
- Tu și doar tu știi ce e mai bine pentru tine. Alege în consecință. Chiar dacă îți vor binele, nici părinții, nici rudele, nici profesorii, nici prietenii nu-ți pot da sfaturile perfecte pentru tine.
- Nu ești niciodată pregătit cu adevărat pentru ceva. De fapt ești pregătit să iei o decizie sau să-ți asumi niște consecințe. Altfel nu există cu adevărat „sunt pregătit”. Ai curaj, riscă, nu-ți amâna luni sau ani din viață în așteptarea „pregătirii”.
- Viața nu-i ușoară, dar nici tu nu ești o panseluță. Cred că așteptarea să fie ca-n cărți, ca-n filme, iubire totală, bani mulți, schimbări miraculoase de destin sunt mișto pentru că sunt povești. Viața nu e la fel și dacă pornim cu așteptarea greșită că va fi ușoară/linistită cu unicorni și roz ne facem rău. Nu e nici la extrema cealaltă, doar grea și rea și urâtă și oamenii sunt nașoi și răi. Nu, viața e un roller coaster. E important să ne păstrăm valorile oriunde suntem. În rest, enjoy the ride.
- Banii vin și se duc. La fel și joburile și uneori și business-urile. Nu-ți pierde timp important, tot timpul pe subiectele astea. Fă bani ca să fii fericit, nu ca să ai totul/cel mai mult/infinit. Workaholismul e o boală și de obicei e o fugă de ceva. Lucrează cu plăcere, investește timp în munca ta, fii serios, dar nu-ți pierde capul, viața, tot timpul acolo. Te trezești foarte repede la 40-50 de ani, cu sănătatea începând să scârțâie, cu mai puțini oameni lângă tine, dar cu premii și elogii nesfârșite. Poate și bani, aici depinde de fiecare. Oricum ar fi, nu e asta totul.
- Nu te vindeci devenind cineva complet nou, ci iubind ceea ce erai deja. Acceptarea, bat-o vina.
- Vocile alea din capul tău care îți spun că nu poți, că va fi rău, că nu meriți, că trebuie mereu să fii în mișcare și în agitație, nu ai voie să stai să respiri șamd nu sunt ale tale. Sunt vocile părinților care ți le-au spus căci atât știau ei atunci, crezând poate că îți zic ceva punctual, iar tu, ca toți copiii, le-ai transformat în adevăruri universal valabile. Ia-ți timp și verifică ceea ce tu crezi ca fiind un adevăr nestrămutabil dacă nu cumva e doar o superstiție, un gând ilogic, ceva transmis și nu gândit sau simțit de tine.
- Ești dator să fii mai bun decât au fost ai tăi. Ești dator ție să înveți din greșelile lor și să faci terapie, sport, ce vrei tu, dar să nu folosești „ce-am pățit eu când eram mic” ca scuză că ești un om oribil. Până pe la 25-27 încă merge scuza asta, ești încă tânăr adult. Apoi pune mâna și repară ce au stricat alții sau tu și nu te mai plânge atât. 🙂
- Nu toate relațiile trebuie salvate. Unele se termină exact când trebuie. Deși la 17, 24, 30 poate părea că s-a terminat viața.
- Nu tot ce simți trebuie spus imediat. Uneori ai nevoie de timp ca să înțelegi ce simți cu adevărat. Și uneori poți răni adânc doar pentru ca n-ai respirat înainte să vorbești.
- Odihna nu e lene. E necesară. Dă-ți timp.
- Nu compara interiorul tău cu exteriorul altora. Nu ai cum să câștigi așa. Ce vezi tu pe Insta, nu e musai ce e în interiorul lor sau adevărat.
- Spune „nu știu” mai des. Te salvează de multe prostii. Și te face om.
- Greșelile nu te definesc. Refuzul de a învăța din ele, da. Cum îi zic și fiică-mii, din greșeli învățam. Nimeni nu e perfect și nici n-ar fi prea grozam să fim toți niște perfecți.
- Nu trebuie să fii productiv în fiecare zi ca să fii valoros.
- Oamenii nu se schimbă pentru tine. Se schimbă doar dacă vor ei. Și în general nu prea se schimbă.
- Viața pe care o vrei nu vine „cândva”. Se construiește din alegerile mici de azi.
- E ok să o iei de la capăt. De câte ori e nevoie. E greu, dar uneori e cea mai valoroasă formă de evoluție.
