Bonă versus grădiniță
- Anti parenting :)
- 12 July 2022
Am revenit pe blog dupa o mie de ani. Dincolo de motivul evident al lipsei mele de focus si timp, mai exact prioritatea mea numarul unu: Ava, nu mi-am mai gasit starea sa scriu. Din foarte multe motive, principalul fiind agresivitatea tot mai mare pe care o gasesc in special pe retelele sociale. Toata lumea are dreptate, toata lumea stie mai bine, o multime de oameni cu dublu standard si care vor cumva sa psd-easca ceva.
Dar, pentru ca eu sunt la primul copil si m-am stresat (a se citi lovit de multe chestii), ma gandesc sa mai zic si pe aici din ele, poate ajuta pe cineva. Am facut-o deja in mesaje one-to-one, insa e mai eficient asa.
Buun, sa revenim la subiect. Sa zicem ca al tau copil e trecut de 1 an, esti rupt(ă) de oboseala, poate mai vrei sa si lucrezi si ai nevoie de ajutor. Bineinteles ca sunt parinti care apeleaza la ajutor si inainte de aceasta varsta, insa de obicei cam pe la 1 an incepe sa fie nevoie tot mai mult de timp pe care sa-l investesti si in alt ceva in afara copilului: fie ca vorbim despre recuperare de somn, baie, manichiura si orice ai nevoie sa te simti din nou om, fie ca unii parinti reincep munca, ori au pur si simplu nevoie de niste pauze.
1.Buun, primii care iti vin in minte sunt bunicii. Ei te iubesc pe tine/partenerul tau, isi iubesc nepotul/nepoata, deci ce poate fi rau? In teorie nimic. Insa depinde daca ii ai langa tine sau in alt oras/tara, daca sunt mai tineri sau mai in varsta (un om de 70 de ani nu mai alearga ca unul de 50 si nici nu mai aude la fel de bine, pe scurt nu prea mai are reflexe pt un prichindel pus pe șotii si descoperit) si bineinteles daca aveti o relatie buna, respectiv puteti sa va comunicati regulile casei/familiei si sa fie respectate. (cate am citit pe grupurile de mame pe subiectul asta, pff, pot scrie un roman fluviu. Se pare ca zona de relatie si mai ales limitele pe care noua generatie de parinti le seteaza sunt usor necongruente cu ce pot duce bunicii. Dar, bineinteles nu toti sunt asa).
2. Bona. Daca bunicii nu sunt prin preajma/nu pot/nu vor sa ajute primul instinct e sa cauti o bona. Mai ales daca ai nevoie de ajutor sporadic, de niste pauze recurente, nu full time. Acolo deja ecuatia se schimba. Asta am incercat si eu prima data, mai ales ca eu lucrez de acasa de prin 2015, fara legatura cu pandemia si ca mi-am propus sa fiu cat mai prezenta in tot ce inseamna viata copilului meu. Si mai ales ca nu eram deloc pregatita sa ma rup de ea cateva ore pe zi/zilnic. Insa aveam nevoie sa recuperez niste lucruri post-pandemie si post sarcina si primul an si jumatate de crescut copilul, ca sa nu mai zic de niste proiecte. Teoretic eu mi-am luat pauza de 2 ani pentru cresterea copilului, practic am tot avut proiecte pe parcurs si oricum ar fi, numai pauza sau concediu nu poate fi numita perioada de dupa nastere. 🙂
Asadar, zis si facut, sa cautam bone. Cum eu sunt destul de conectata, prin grupuri misto de parinti, cu tot felul de cunostinte, am aruncat intrebarea.
In primul rand am aflat ca eu cautam un unicorn. De ce? Pentru ca nu indeplineam 2 cerinte majore ale bonelor. Sa va zic pe scurt cerintele mele: persoana pana in 60 de ani, calda, empatica, care sa vina de 2-3 ori pe saptamana/3-4 ore pe zi sa stea cu pitica si sa se joace. Avand cam 1 an la acea vreme, nu avea ce activitati super creative sa faca cu ea, masa oricum o pregateam eu din cauza de niste alergii, iar afara ieseam pe seara caci deja se incalzise si nu avea sens in timpul zilei. Deci nu avea de preparat mancare, de spalat sau alte treburi casnice, nici sa iasa cu copilul, doar sa o supravegheze, sa se joace si sa-i dea una dintre mese (in fct de cand venea: pranz sau mic dejun). Eu in tot procesul acesta eram de suport, urma sa stau acasa in caz ca e nevoie de mine, ii e dor copilului, nu iese ceva. Plata peste medie bine, chiar spre top. Ah, si sa fie vaccinata. Era inca plina pandemie, voiam sa reduc riscurile cat mai mult.
Mbon, si incep sa aflu ca:
- Bonele cam vor full time. Cele ocazionale ies din discutie, sunt in general studente sau bunicute care vor sa faca un surplus de bani. Insa cele “de cariera” vor full time ca sa-si asigure un venit decent pe luna, un salariu gen. Aici inteleg de la unii parinti ca au facut un pachet impreuna cu o alta familie si au luat o bona pt 2 case. Merge cand familiile stau aproape una de cealalta si poate veni bona dimineata la cineva si dupa amiaza la ceilalti. Nu am astfel de prieteni, am fost prima din gașca mea care a facut copil, in plus imi doream pe cineva pt a2a parte a zilei, ceea ce isi doresc cam toti parintii. Bun, deci n-am trecut cu brio la acest punct.
- Apoi multe bone, ca sa nu fac o generalizare aiurea, vor sa fie independente, mai exact sa se ocupe singure de copil. Nu le place ideea ca parintele sa stea acasa. Am aflat asta de la alti parinti, de pe grupurile de mame, inclusiv de la cateva bone pe care le-am sunat sa vedem daca ne potrivim si care la acest “detaliu” s-au poticnit, au strambat din nas, au zis ca revin si nu s-a mai intamplat sau pur si simplu mi-au zis ca nu e indicat, copilul va trage mereu la mama, asa ca le va fi greu sa il gestioneze. Great, am mai picat 1 punct la examen. 🙂 Cert e ca nu aveam de gand sa ies din casa doar ca sa ies si nici nu pot avea incredere in cineva care nu se simte comod sa ma vada prin preajma.
Desi parea greu, am reusit sa gasesc o doamna care se potrivea profilului. Ba chiar ii convenea si faptul ca putea sa mai faca si alte activitati pe langa etc.
Zis si facut, incepem colaborarea. Atentie, financiar i-am oferit cat a cerut, programul l-am stabilit dupa cum dorea dumneaei (mai ales ca eu nu aveam un program strict in care trebuia sa ma incadrez, nu trebuia sa merg la birou etc). Ah, si a venit si pe recomandare. In 3 luni de zile cat am avut rabdare, desi regula era de 2 ori pe saptamana – usor sa trecem la 3 zile, doamna a venit in total de 7-8 ori. Deci sub jumatate. Mereu patea ceva, avea ceva urgent de facut si bineinteles, ma anunta cu 2 ore inainte ca nu mai poate ajunge. Planurile mele, da-le naibii, ce treaba are ea cu ele.
Asadar, lesne de inteles, am intrerupt colaborarea si am zis ca eu nu vreau sa mai trec ever prin acest proces. (care era anevoios si pe partea de invatare: ce mananca copilul, cum sa o trateze, care sunt limitele, ce ne place si ce nu (de exemplu nu mai bate mobila cand se loveste copilul, ca apoi o sa bata copii si nu stim de unde, ma rooog).
Vreo jumatate de an mai tarziu, obosita maxim si cu multe pe cap, imi fac curaj totusi sa mai incerc cu o bona. Poate de data asta iese.
Asa ca mi-am facut cont pe sitter.ro, actualul helperz.ro, unde am pus anunt si am inceput sa selectez. Maaare mi-a fost uimirea sa vad ca de fapt conturile bonelor nu sunt verificate, multe bifeaza ce le taie capul, iar cand vorbesti cu ele afli fix contrariul (bifau vaccinate si erau anti-vaxxerite convinse, bifau ca se deplaseaza oriunde in oras, dar de fapt voiau sa fie aduse cu masina etc). Am avut cont platit la ei cred ca vreo 2-3 luni. Am facut muult research, am dat multe telefoane, nu am gasit nimic. NADA. Niente. Nimicuta.
Poate sunt eu pretentioasa, poate era perioada dubioasa, poate nu s-au aliniat planetele. Cert e ca mi-am pierdut mult timp si multi nervi.
3. Gradinita/creșa. Din vorba in vorba cu o prietena caruia ii povesteam saga mea in cautarea unui ajutor, ma intreaba de ce nu caut o gradinita sau cresa.
Pai nu cred ca ni se potriveste, e inca mica (1 an si vreo 8 luni cred ca avea atunci), e inca alaptata, nu prea mananca si e important sa aiba persoana dedicata sa stea dupa fundul ei ca sa ne asiguram ca e bine si cel mai important, pe care l-am vazut de fapt ulterior, nu eram deloc pregatita sa o las undeva fara mine.
Insa ramanand fara variante si pentru ca am inteles si cat de important e pentru ea sa aiba mai multe interactiuni decat cu mama, tata si bunicii din cand in cand am inceput procesul de selectie al gradinitei.
Culmea, pentru ca si aici stiam ce vreau, totul a durat maxim 2 saptamani. Stiam ca vreau acomodare treptata, vreau chimie cu educatorii si cu institutia in sine, vreau sistem Montessori sau ceva asemanator, vreau educatie cu blandete, putini copii in grupa, triaj epidemiologic serios si un buget decent, sa nu-mi vand totusi ficatul.
Prima vizionare pe care am facut-o ne-a placut din secunda 1, am stiut ca aia e gradinita. Am mai fost la 1 sau doua intalniri, asta doar pentru ca de la prima gradinita ne spusesera sa mai vedem si altele, sa nu traim cu regretul/intrebarea daca erau altele mai bune/potrivite etc. (ador oamenii care nu-s disperati sa faca vanzare)
Gradinitele private primesc copii de la 1 an si jumatate, cresele de mai devreme. Nu stiu f clar cum sta treaba la stat pentru ca pe mine m-a dezamagit foarte mult sistemul de educatie romanesc si nu am avut pur si simplu pe lista sau in gand ceva de stat. Chiar daca din punct de vedere financiar e un cost considerabil, prefer sa ma zbat pentru mai multe proiecte, sa facturez mai cu sens, decat sa am inima cat un purice in fiecare zi. Nu zic ca gradinitele de stat sunt nasoale, nu zic ca nu se poate face si acolo treaba si nu sunt si acolo oameni minunati. Bunica mea a fost educatoare si a fost una f buna si iubita. Spun doar ca nu se pupa cu nevoiele si asteptarile mele de acolo. (scoala e alt subiect) Pentru mine e foarte important ca in aceasta etapa Ava sa creasca cu incredere in ea si in mediu, sa fie lasata cat mai libera, curioasa si curajoasa, sa fie tratata empatic si sa fie inteleasa. Conteaza mai putin cate cuvinte stie la x varsta, pana la cat numara sau bazaconii de genul sa recite poezii. Tin mult la o dezvoltare emotionala sanatoasa si asta isi are bazele in primii ani din viata.
Au trecut deja 4 luni de cand e la găgă, cum ii place ei sa ii spuna, si uitandu-ma in spate, este cea mai buna decizie pe care o puteam lua. La gradinita (fie ea de stat sau privata) sunt oameni instruiti sa aiba grija de copii, oameni care au facut o scoala si niste cursuri ca sa fie acolo. E un mediu organziat care aduce structura si predictibilitate, ceea ce este aur curat pentru orice copil care are nevoie de asta pentru a se simti in siguranta. Diferetentele mi se par majore fata de bone, cel putin in Ro, unde nu exista cultura specializarii, practic orice student, bunicuta sau somer vrea sa fie bona este.
Copilul chiar a inflorit de cand merge la gradinita, a invatat sa gestioneze o sumedenie de situatii, vorbeste mai mult, e mai independenta si imi zice mereu ca vrea la găgă, deci ceva bine se intampla acolo. In plus, sta mult in natura si descopera viata si lumea cercetand-o, ceea ce iar e minunat.
Hai ca am facut un articol lung cat o zi de post, dar mi s-a parut important sa impartasesc tot procesul de cautare al unui ajutor, tot mai necesar in zilele noastre, cand satul de care ai nevoie pentru cresterea copilului nu prea mai exista.
Daca aveti intrebari, nelamuriri sau adaugiri, va astept in comentarii.
Sa fiti bine!
Andrada Radu
Care e grădinița asta minunata pe care ai găsit – o?
Andreea
Buna. Sunt mai multe care respecta ce am spus aici. Noi am ales una care sa fie aproape de casa pentru a nu pune presiunea aia de dimineata cu haaaai, intarziem. Si una care ii tine mult pe afara, in natura. Bergman se numeste.