Sarcina in vremea covidului
- Anti parenting :), Ganduri razlete
- 1 April 2020
Trebuie sa incep acest articol cu o marturisire: stau si ma uit ca boul la poarta noua, sa nu zic ca proasta-n porumb cum mii si mii de oameni se plang ca trebuie sa stea in casa. In casa lor, cu animalele lor, cu iubitii, copiii, parintii, lucrurile lor. In confortul lor. Si se plang si se tanguie si sufera si se dau de ceasul mortii. Si pe bune daca inteleg ceva din aceasta isterie.
Inteleg sa fii stresat si ingrijorat sa nu iei virusul tu si ai tai. Inteleg ca te preocupa si te sperie ca-ti moare business-ul sau jobul. Dar sa fii stresat ca stai la tine in casa cu toate cela trebuincioase, ori macar necesarul asigurat, ca ai apa, caldura, electricitate si esti protejat stand acolo, nu pot sa pricep. Iertati-ma, dar rabdarea mea cu snow flakes – pentru mama si alti necunoscatori de engleza “fulgii de zapada”, acea generatie sensibila la orice vanticel, remarca si de fapt, la orice – este zero.
Da, stiu, si eu aveam o viata activa. Da, stiu si mie imi place primavara si obisnuiam sa calatoresc de minimum 4 ori pe an in locuri indepartate si in multe weekenduri pe langa casa. Da, nu ne mai permitem alinturi si stilul de viata anterior. Dar de aici pana la a iesi din casa pentru ca “eu aveam o viata activa, nu pot sa stau atat intre 4 pereti” cum am vazut ieri un caz la stiri, iertati-ma, e cale lunga si sunteti prosti.
Sunt oameni care trebuie sa iasa din casa pentru ca asta le cere jobul, pentru ca nu au ce manca, pentru ca nu au cine sa le ia o paine, pentru ca sunt medici, politisti, ambulantieri, vanzatori la Mega sau cineva fara de care noi chiar nu ne putem desfasura viata.
Bun, dar acum sa revenim la ideea de la care a pornit acest articol.
Pe langa, “mvai, nu stiu ce sa mai gatesc”, “mno, sunt plicti”, “fuck, trebuie sa lucrez de acasa in pijamale cu pisica langa mine, ce viata grea!”, sunt tot felul de categorii care au si niste griji suplimentare.
Si desi sunt pe un vibe bun, resusesc sa ma mentin increzatoare si bucuroasa pentru fiecare veste buna, fac parte din acea categorie care se confrunta, pe langa teama de virus, de moarte a business-ului si cu teama si responsabilitatea pentru o fiinta care urmeaza sa se nasca in aceste vremuri tulburi. Asa ca, atunci cand va vine sa va plangeti ca trebuie sa mai scrieti o “foaie de parcurs”, o declaratie sau sa raspundeti la un call din fundul patului, ganditi-va ca sunt femei care nu stiu de la o zi la alta daca mai au medic cu care sa nasca, un spital viabil, daca vor avea voie sa aiba bebelusul langa ele, caci de tati care sa le fie aproape nu mai e cazul de 2 saptamani cel putin.
Ganditi-va ca sunt femei care se afla in cele mai vulnerabile perioade ale vietii lor, in momente in care tot ce au nevoie e sa fie intr-un mediu sigur si primitor, iar in schimb au parte de incertitudini tot mai mari de la o zi la alta, nu-si mai pot face controalele de rutina, nu mai stiu cum le sunt bebelusii, care au visat 8-9 luni ca nasterea se va intampla cumva, iar acum totul e intors la 180 de grade.
Nu ma plang, sunt un om puternic care a trecut acum niste ani printr-o depresie puternica, am invatat cum e sa fii pe fundul marii printre pesti rapitori, am invatat si cum se iese din asta si cel mai important, am invatat sa imi domolesc anxietati, sa-mi infrang paranoi si sa-mi conduc creierul. Vreau doar sa va arat cat de norocosi sunteti si, daca aveti in jurul vostru femei insarcinate, sa le oferiti mai multa atentie, mai mult sprijin, o vorba buna, sa le imbarbatati.
Dragelor, daca printre cititoarele mele sunt femei insarcinate, am doar 3 ganduri, n-as indrazni sa le numesc sfaturi:
1. Bebele vostru e cel mai important. Tot ce simtiti simte si el/ea. Nu cresteti un copil speriat, panicat, frustrat si nervos! Va rog! Ca atare, ori de cate ori va sperie situatia in care ne aflam, faceti cateva lucruri de baza pentru scaderea anxietatii:
- nu mai stati pe canelele de stiri. O singura data pe zi, un singur buletin de stiri e suficient pentru a fi informate si pentru a nu va mentine starea de frica constanta
- preocupati-va si ocupati-va timpul cu lucruri utile si/sau care va binedispun: eu de exemplu imi curat mintea in timp ce fac smotru prin casa, cand citesc sau pictez. Va puteti uita la filmul aceala pe care il tot amanati, puteti calca rufele alea pe care le-ati abandonat, puteti petrece timp cu celalalt copil, voi stiti mai bine. Doar nu va lasati cuprinse de valuri si valuri de ganduri negre. Imediat ce vin, dati niste treaba corpului si apoi mintii voastre.
- amintiti-va de ce ati vrut sa fiti mame, ce va umple de energie si ce va motiveaza atat intern, cat si extern si apelati la resursele astea. Bine, n-o sa puteti iesi la o plimbare, dar puteti deschide geamul, comanda niste flori sau imita cumva natura. Sunt sigura ca sunteti creative.
- cel mai important: nu uitati ca voi va conduceti creierele si nu invers. Ori de cate ori va duce spre o gaura neagra spuneti stop, intrebati-va daca va ajuta la ceva gandurile respective, daca sunt reale, daca schimbarea situatiei tine cumva de puterile voastre. Daca raspunsurile sunt majoritare “nu”, treceti (cu efort la inceput, dar totul se invata) la ganduri din alta sfera. Initial va puteti gandi la calcule matematice, retete, melodii, ce vreti doar sa scoateti creierul din panta descendenta si apoi va puteti concentra si pe alte subiecte.
2. Cereti ajutor. Pe retelele de socializare, la prieteni, parinti, iubiti, oriunde puteti. Nu e nici o rusine, nici o problema, ba va va aduce numai beneficii. De curand am vorbit cu niste mame de pe un grup de suport pe Facebook care au ramas pur si simplu perplexe ca mi-am oferit niste timp sa le ascult si sa le transmit gandurile mele bune. De multe ori toti cei din exterior nu se pot pune in locul vostru, nu va pot rezolva ei problemele, dar va pot da un sfat, va pot spune experienta lor, pot gasi niste solutii la care poate nu va gandeati pana atunci.
3. Adaptati-va. Stiu, suna usor, dar nu e chiar asa. Insa adaptarea inseamana supravietuire si iesire din criza. Stiu, toate visam ca nasterea, bebe, iubitul, camera lui bebe etc sa fie intr-un fel anume. Ceea ce acum nu mai e posibil. Nu picati in depresie pentru asta. Folositi-va de umor si de situatii pentru a regandi totul zilnic in functie de cum evolueaza situatia. Aveati programat un photoshooting de gravida care nu se mai poate intampla? Nu-i nimic, faceti-va frumoase si faceti un shooting acasa cu sotul/iubitul/mama si telefoanele din dotare. Va asigur de buna dispozitie si niste amintiri de care copilul vostru se va bucura mai mult decat de niste scortosenii de studio. Iar asta e doar o idee.
Va imbratisez virtual pe toti (caci de imbratisari imi e cel mai dor), hai sa fim mai putin plangaciosi si mai aproape de cei care au nevoie.
Iar voi, insarcinatelor, hai ca trecem noi si peste asta. Au nascut femei pe vremuri de razboi, de foamete, in Africa, in Siria, pe paie, putem si noi sa nastem in vremuri de covid. Take care!
