Generatiile actuale sunt doar oglinzi

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

ale generatiilor trecute. Da, stiu, suna prea la prima mana. Insa cumva am obosit sa tot aud/vad/citesc despre tinerii din ziua de azi care nu mai fac, nu mai dreg, sunt asa si pe dincolo – răi pe scurt.

Si apoi ma uit la parintii lor care i-au crescut cu “nu se cade sa iesi din rand”, “termina tot din farfurie” – chiar daca era al doilea fel si copilul are doar 7 ani, cu filme turcesti si multa-multa lasare a lucrurilor la voia intamplarii. (nu ca ar fi vrut, ci multi nu au avut timpul, cunostintele etc sa se implice activ in cresterea copiilor. Da, crestere nu inseamna sa-i dam un acoperis deasupra capului si niste mancare, haine si sa-l trimitem la scoala. Inseamna inca cel putin 1000 de aspecte).

Revenind, de la ce mi-a pornit mie ideea articolului si frustrarea pana la urma e ca toate astea se mostenesc si majoritatea oamenilor care decid sa devina partinti sau pur si simplu devin sunt total neasumati si nepregatiti pentru ceva atat de complicat.

Vad tinere mame care cred ca un colier de nu-stiu-ce-pietre pus la gatul copilului de cateva luni il va feri de boli (da, vorbesc despre Romania, nu vreun trib uitat de lume), care cred ca e normal ca inainte de orice consult medical sau opinie de specialist e mai bine sa-si intrebe “surorile de suferinta” de pe vreun grup de pe net, mame care decid si aleg lucruri pentru copii in functie de design, fashion, propriile gusturi nu in functie de siguranta si beneficiile aduse copilului.

Iar asta doar la nivel pur medical. Daca intram in zona psihologica e pur si simplu jale, tragedie, iti vine sa opresti planeta, sa speri ca-i plata ca sa te poti arunca in gol.

Parinti care creeaza copii dependenti de ei, fricosi, neasumati, rasfatati, incapabili sa ia decizii, incapabili sa-si identifice si exprime emotii, copii care, saracii, incep cu 3 pasi stangi in viata doar pentru ca parintii lor nu se gandesc macar sa ceara ajutor. Nu zic sa mearga toata lumea la psiholog inainte de a decide daca sa faca un copil sau macar dupa ce l-a facut. Nu zic sa stam cu nasul in toate cartile de dezvoltare echilibrata a puiului de om, zic macar sa cerem ajutor, sa ne informam, sa fim aplecati spre a asculta si a ne deschide.

Exemplu concret: vad pe un grup de mamici cel putin 4 exemple de femei care aleg sa-si alapteze copilul pana tarziu in viata, ori sa doarma pana la adanci batraneti impreuna. Buun. La prima vedere am zis: well, e alegerea fiecaruia cum isi creste copilul, or sti ele ceva, desi ma zgarie numai gandul de a tine un copil depdendent de tine ani la rand fara sa existe un argument solid, rational, macar unul care sa te sustina in alegeri. Nu unul pentru dezvoltarea corecta a micutului, ca argumente irationale de tipul: imi place sa-l simt langa mine, ii place si lui, ne apropie nu sunt argumente. Nu s-a demonstrat nicaieri faptul ca i-ai mai putea aduce copilului vreun beneficiu alaptandu-l dupa 1 an, beneficiu in ceea ce priveste sanatatea, iar emotional, de cand exista tata Freud si psihologia stim clar ca perioadele alea de inceput, primii ani sunt cei care pun bazele personalitatii, dezvoltarii si tipului de atasament ale copilului. Si ca nu e chiar bine sa-l mai tii legat de san dupa 2 ani cand oricum se separa modalitatile de dezvoltare in functie de gen. Ma rog, e foarte mult de dezbatut pe tema asta. Pe scurt, daca il tii legat de tine multi ani, draga mama, sa nu te mire ca in adolescenta nu se integreaza de nici un fel. Sau ca ajunge un tanar adult “care nu-si gaseste, domle, un suflet cald pe masura lui” sau care are probleme la job. Sustin liberatea de alegere si cresterea copiilor implica multe alegeri. Ce mi-ar placea insa e ca toate aceste mamici, foarte vehemente de altfel daca indraznesti numai sa le spui ca poate mai exista si alte versiuni, idei, interpretari te musca de beregata, sa fie deschise sa asculte. Daca tot devenim sectante in grupuri de Facebook, hai sa vorbeasca toata lumea si sa asculte toata lumea. Si apoi cand vine vorba de decizie sa mai intrebam si specialisti.

Dragi parinti, șoc!! șoc si groaza, breaking news: noi cream si modelam oamenii noi. Daca a ta progenitura se da cu curu’de asfalt cand nu-i iei jucaria noua, daca te respinge, daca nu se adapteaza la gradinita/scoala, daca nu citeste etc este doar si doar din cauza ta. Asuma-ti macar si incearca sa indrepti ce n-ai invatat, intels sau putut de la inceput. Nu mai arunca vina pe societate, bunici, destin si alte bazaconii. Si nu, uleiul esential nu il scapa de anxietate. Tu cu fricile tale i-ai produs-o, ce sa mai faca bietul ulei?

Stiu, mai am mult pana departe, ma voi confrunta si eu cu viata de parinte, griji, greutati, un suflet maleabil de modelat si nu va fi usor. Voi gresi fara indoiala. Ce incerc eu sa va zic e hai sa facem cumva sa gresim cat mai putin, mai rar, mai putin grav. Sau atunci cand gresim sa intelegem ca am facut-o, de ce, cand si sa ne straduim sa reparam. Cu rabdare si bunavointa, nu cu acuze si tipologii de genul “generatia asta”/ “tineretul din ziua de azi” etc. Noi suntem asa cum au putut si stiut ai nostri sa ne creasca. Noi dam mai departe ce stim si ce putem. Hai sa fie o evolutie! 🙂

  • Andra

    Sunt într-o proporție foarte mare de acord cu tine, dar cum în parenting n-o să vezi în veci ca cineva să fie de acord complet cu tine , vreau doar să-ți atrag atenția la ceva ce nu e chiar factual corect în articolul tău – există beneficii dovedite în alăptarea prelungită și pentru copil (din punct de vedere imunologic, dar și psihologic – contract credinței populare, s-a dovedit că sunt chiar mai independenți) și pentru mamă (incidență mult scăzută a cancerului la sân). Nu o zic eu, o zice Organizația Mondială a Sănătății și alți cercetători care au desfășurat studii serioase (revin cu linkuri dacă vrei, dar se pot găsi informații destul de ușor și la o căutare pe goagăl).
    Acum, este, bineînțeles, alegerea fiecăruia cât și dacă alăptează un copil – mi se pare mult mai importantă partea psihologică de care ziceai și iubirea și atenția pe care i-o oferi. Și, da, e clar că noi purtăm tarele generațiilor de dinaintea noastră, sper ca măcar bula noastră cu acces la informație să și profite de acest privilegiu. Și mă bucur să văd că există din ce în ce mai mulți oameni, inclusiv tu, care încurajează viitorii și deja părinții să facă asta. Keep it up și sarcină ușoară în continuare! ❤️

  • Claudia Eftimie

    Sunt de acord cu tine in majoritatea aspectelor, mai putin unul: alaptarea. La varsta de 1 an un copil nu consuma inca 100% doar mancare solida, ci as zice ca raportul e mai degraba 50% lapte, 50% mancare solida. De ce as da lapte de vaca cand pot in continuare sa ii ofer laptele facut special pentru specia umana? Apoi, nu poti forta un copil sa suga daca el nu vrea. Efectiv nu ai cum. Iar de multe ori e alegerea copilului sa continue sa suga si nu neaparat a mamei, varsta la care se intarca singur fiind intre 2 si 4 ani: https://kellymom.com/ages/weaning/considering-weaning/how_weaning_happens/

    Las si acest link cu cateva resurse referitoare la beneficiile alaptarii extinse care include niste argumente rationale, provenite din studii si de la specialisti: https://kellymom.com/ages/older-infant/ebf-benefits/

    Si de asemenea, recomandarea WHO si UNICEF e urmatoarea
    “-introduction of nutritionally-adequate and safe complementary (solid) foods at 6 months together with continued breastfeeding up to 2 years of age or beyond.”
    https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/infant-and-young-child-feeding

Leave Your Comment Here