Despre parteneriat
- Freelancing
- 23 July 2019
In freelancing, ca in orice alta forma de organizare si prestare de servicii, parteneriatul ar trebui sa fie primul lucru care ne intereseaza. De la modul in care setam colaborarea se deruleaza toate celelalte aspecte ce pot fi fericite sau nu in functie de cum “am batut palma” prima data.
Ati vazut ca am folosit termenul parteneriat. Pentru ca asta trebuie sa fie intre tine si clientul tau. Nu esti angajat, nu esti nici sclav, nici faimoasa zicala “clientul nostru, stapanul nostru” nu e buna. Tu, freelancer, iti oferi expertiza, timpul si cunostintele unui business/persoane care are nevoie de ele si care in schimb iti ofera bani.
Este imperios necesar ca amandoi sa va doriti in primul rand reusita proiectului si sa intelegeti ca amandoi lucrati cu acelasi scop. Daca tu vrei doar sa faci niste bani, ori daca al tau client isi doreste doar “sa faca si el niste comunicare, no matter how” colaborarea respectiva nu va functiona. Daca nu plecati la drum cu ideea si dorinta de a trage la aceeasi caruta si de a obtine rezultate bune si/sau foarte bune impreuna, colaborarea voastra se va lovi de toate acele plangeri pe care le tot aud in piata: am luat teapa, nu m-a platit (la timp), nu a livrat, nu ma asculta etc. Pentru ca unul dintre voi trage in alta directie. Pentru ca unul dintre voi n-a inteles ca in colaborarea de business e ca intr-o relatie: it takes 2 to tango.
Aud despre multe proiecte nereusite pentru ca freelancerul n-a pus prea multe intrebari si ca atare n-a inteles prea bine ce are de facut. Totul din frica de a nu parea prost si/sau pentru ca al sau client avea pretentia ca freelancerul sa fie ca un angajat – care are datoria de a sti deja totul despre business, care sa nu comenteze, ridice intrebari, provoace status quo-ul. E inca un exemplu de colaborare in care nu sunt stabilite din capul locului nevoile business-ului si natura relatiei.
Stiu, de multe ori poate parea evident ce zic eu aici, ba chiar de domeniul Capitanului Evidenta. Dar candva la inceputurile mele in aceasta industrie, cand eram mica si nestiutoare, un sef/mentor mi-a spus: “assumption is the mother of all fuck ups”. Si asa e. Daca doar presupui ca interlocutorul tau gandeste ca tine, daca doar speri asta e posibil sa iasa un fiasco. La fel cum e posibil sa translatezi gandirea asta si in livrabilele ulterioare: sa crezi ca publicul va intelege ce vrei tu sa spui, ori ca stie deja, sa crezi ca e logic sa faci asa sau invers un eveniment, o campanie, o colaborare.
Asadar, primul, dar primul lucru pe care e necesar sa-l stabilesti in relatiile de business, atat ca freelancer, cat si ca profesionist de orice fel, e sa statuezi un parteneriat. Sa iti cauti parteneri, nu sclavi, nu furnizori, nu freelanceri. Parteneri. 🙂
Acesta este primul articol dintr-o serie lunga de articole despre freelancing pe care am inceput-o in speranta ca voi ajuta la dezvoltarea unei industrii ce inca orbecaie si are nevoie atat de timp, cat si de cunostinte si erodare pentru a se aseza cum trebuie.
Daca aveti intrebari, nelamuriri, propuneri, le astept cu drag in comentarii.
Gina
Great initiative!