Povestea mea, Michelle Obama -de citit!
- Carti, Oameni faini, Recomandarile de miercuri
- 27 March 2019
Tocmai am terminat de citit cartea asta si am simtit ca e important sa scriu despre ea, ca e important sa stiti cat de buna e si cine stie, poate va inspira.
Desi mi-a luat mai mult decat ma asteptam s-o citesc, adica vreo luna, e o carte foarte usor de parcurs, de inteles si de aplicat. (mi-a luat mult caci are peste 600 pagini si nu am avut in fiecare zi timp sa citesc cateva randuri).
Dar sa revenim la continut. Am ales-o pentru ca am o teorie ca Michelle va candida la presedintie si cred ca are si sanse foarte mari sa fie prima femeie (si negresa) presedinte a SUA. Si am fost curioasa sa vad cat PR poate exista intr-o autobigrafie si cum se simte el in ceva ce ar trebui sa fie beletristica, deranjeaza sau nu?
Legat de teoria mea, am aflat raspunsul undeva pe la finalul cartii, desi nu sunt complet convinsa ca asa va fi, insa nu va pot strica bucuria descoperirii. Cat despre PR – e foarte mult, dar si cel mai bun PR ce poate exista pe terra. Deh, vorbim de familia Obama, daca nici ei nu stiu sa faca storytelling si sa exploateze (in sensul bun) orice motiv de a-si expune povestea, altii sigur nu se descurca. :))
Insa dincolo de toate astea, aspecte pe care le simti doar daca esti pasionat de comunicare, politica sau in general, povestea expusa in cele 600 de pagini este absolut inaltatoare. Te inspira, te motiveaza, te face sa-ti doresti mai mult, mai bine, mai curand.
Am fost uimita sa descopar cat de mult pot semana cu o femeie dintr-un alt continent, alta culoare a pielii, alte nevoi, alta istorie. M-am bucurat cu fiecare rand in care am descoperit o Michelle perfectionista, ordonata, extrem de orientata pe cariera ei, dar si indragostita pana peste urechi, amintindu-mi de mine. E mare lucru sa te poti compara cu prima doamna a Americii, nu? Ei bine, asta e inca un motiv de laudat modul in care scriitura ei intra in viata ta: nu se pozitioneaza undeva pe un soclu la care tu trebuie sa ridici capul, sa te doara gatul tot uitandu-te. Nu, se prezinta ca o femeie de culoare, cu o multime de probleme din cauza asta, atinsa de o multime de prejudecati (deh, saraca a prins anii ’70 – ’80 in SUA unde segregarea inca era la ea acasa), o fata crescuta intr-o casa mica, de 2 parinti foarte iubitori, dar si foarte destepti, ce au educat-o sa fie independenta si concentrata pe studiu. Ceea ce le-a si iesit, Michelle absolvind Princeton si Harvard, ba chiar i-a fost sefa lui Barack la inceputul carierelor lor de avocati. (veti afla aproape la fiecare 10 pagini cate o treaba din asta wow despre ea, ceea ce va va tine legati de carte)
E o carte umana asa cum imi place sa-i spun. Descoperi un om cu toate partile lui, cu reusite, cu pierderi (stiati ca a picat prima data examenul de intrare in Barou?), cu frustrari, cu bune si cu renuntari (a renuntat la cariera pentru a fi Prima Doamna, adica pentru a-l ajuta pe Barack in campanii, dar si cat a stat la Casa Alba, dar mai ales pentru a fi o mama buna. Cate femei ar face asta si cate si-ar ascunde frustrarea? E de explorat.
As vrea sa va spun mai multe, insa mi-e teama sa nu expun prea mutl dintr-o carte buna si sa nu o mai cautati apoi singuri, asa ca ma opresc aici, insa daca aveti intrebari sau nelamuriri, ne gasim in comentarii.
Pana data viitoare, cititi mult, foarte mult. Ajuta creierul si starea de spirit. 🙂
