Oamenii Bitdefender: Nansi Lungu
- Interviuri, Oameni faini
- 21 December 2017
Nansi Lungu este Lector Univ. dr. la catedra de Stiinte cognitive, Universitatea Titu Maiorescu si Behavior Analyst Bitdefender si unul dintre specialistii care sustin si contribuie activ in campania #NuTastaUra, despre care am scris aici. Este unul dintre cei mai echilibrati oameni pe care ii cunosc si pe care am avut ocazia de-a lungul anilor sa-i intervievez si ne va explica in randurile de mai jos de ce e asa, de ce nu ne ajuta sa fim alarmisti, dar nici pasivi, cum afecteaza agresiunea online adolescentii nostri si ce putem face sa intervenim.
Fie ca sunteti parinti, adolescenti sau pur si simplu oameni care au vazut multa ura si frustrare aruncata pe net, Nansi e un om pe care va recomand sa-l urmariti si de asemenea, campania #NuTastaUra una in care sa va implicati, astfel incat sa afle tot mai multi oameni despre ce inseamna cyberbullying si cum putem sa-l minimizam.
Enjoy!
Pentru inceput, hai te rog, sa povestim putin despre tine si cariera ta ca sa aiba toata lumea un background, sa inteleaga de unde pornim. 🙂
Stiu ca esti Lector Univ. dr. la catedra de Stiinte cognitive, Universitatea Titu Maiorescu si Behavior Analyst Bitdefender. Ce presupun aceste meserii si cum se completeaza ele?
Am 17 ani de cand activez in invatamant, iar interesul meu major este in zona de stiinte cognitive. Astfel, daca te uiti la ambele mele mele preocupari si joburi, vei vedea ca am dezvoltat o pasiune in mod special pentru tot ce tine de stiinta cunoasterii. Asa am si ajus sa fac parte din acest departament din Bitdefender de psihologie a consumatorului, unde urmaresc orice comportament masurabil: mecanismele de luare a deciziei, momente, de ce, cand, cum?
Si acum sa revenim la subiectul pe care ne dorim cu totii sa-l rezolvam: cyberbullyingul.
1.Ce inseamna el mai exact? Avem o definitie clara? Cand apare, in ce conditii si mai ales de ce?
Acest fenomen este unul foarte contextual, astfel incat nu exista o definitie universal valabila, insa are cateva elemente fara de care nu putem sa consideram actiunea respectiva ca fiind cyberbullying.
Astfel, cyberbullyingul este o agresiune psihologica ce capata o dimensiune mai clara de indata ce apar mai multe persoane implicate, cel putin niste privitori si mai multi atacatori.
Scopul acestei actiuni este de scadere a increderii in sine a victimei, de degradare a celuilalt.
Cyberbullyingul este contextual, asa cum am mai zis, astfel incat si anumiti oameni care in esenta nu sunt rai, agresivi, care nu au mai avut astfel de actiuni devin atacatori.
2. Am citit cum ca adolescentii care sunt bullied au cele mai mari sanse sa devina la randul lor bullies. E adevarat? Cum asa?
Ex: “Am fost ironizata la anumite comentarii pe care le adăugăm la diferite postări . Am răspuns cu aceeași moneda , deoarece nu ma tem de conflicte.” Sau: “Incercam sa mi ajut o prietena care dintr o conversatie calma a ajuns sa poarte o conversatie in care se adresau ironii iar eu ajutam sa raspunda cat mai decent pana cand s a inceput cu mesaje ironice. Recunosc ca am raspuns si eu cu mesaje la fel de ironice.”
Multi dintre atacatori sunt foste victime care au invatat ca alierea cu cei puternici este lucrul cel mai bun de facut ca sa demonstreze ca sunt la randul lor puternici si astfel sa evite agresiunea.
Si astfel apare un efect de cascada: cineva isi varsa furia, ceilalti se aliaza dintr-o tendinta naturala de asociere cu cei puternici, dintr-un soi de forma de supravietuire, iar toate astea fac cyberbullyingul foarte greu detectabil si recognoscibil inainte sa sa intample, intrucat tine mult de context.
Linsajul a existat din totdeauna, iar acum, de indata ce exista factorul de multiplicare- dezvoltarea tehnlogiei, acces usor la ea – au aparut brusc o multime de inamici care altfel n-ar fi avut nimic de impartit cu respectiva victima.
Iar anonimitatea contribuie la dezinhibarea unor frustrari, cu siguranta.
3. Ce pot face parintii pentru a preveni acest tip de comportament? Iar in cazul in care e deja instalat si le afecteaza copiii, ce pot face sa intervina? Atat in cazul parintilor a caror copii sunt bullied, cat si bullies.
Aici e foarte complicat. E foarte greu ca parintii sa faca ceva pentru prevenire, ceva mai mult decat sa-i ofere propriului copil un mediu echilibrat, intrucat o monitorizare prea stricta poate dauna.
Acum sa o luam pe rand, depinde cat de mic este copilul.
Cand este foarte mic, trebuie un control mai bun, mai strict. Pe masura ce copilul creste si devine adolescent, controlul trebuie sa dispara, sa-l lase liber din 2 motive: 1) pentru intimitatea de care cu totii devenim constienti si de care avem nevoie; 2)pentru a-i da sansa sa invete singur.
Cel mai bun lucru pe care il pot face pana reusim noi sa dezvoltam (dar si ulterior) un sistem prin care parintele sa poata fi avertizat daca se intampla ceva in neregula: spre exemplu, copilul primeste un mesaj la o ora nepotrivita, ori varsta celui care ii scrie e una inadecvata, cel mai si cel mai bine e ca parintii sa fie buni si caldurosi, sa ii invete pe copii sa vina la ei sa ceara ajutoru.
Mai exact sa fie un confort emotional bun de acasa, caci acest mediu stabil ii face sa fie mai putin lezabili.
4. Ce ati descoperit in urma studiului realizat impreuna cu Bitdefender? Care e situatia in Romania? Cat de grava e in privinta cyberbullyingului?
Fara sa fim alarmisti, situatia e foarte grava. Sunt surprins de proportiile fenomenului.
O reactie alarmista nu ajuta pe nimeni, insa cred ca este timpul sa luam masuri, iar prima dintre ele este sa incepem sa vorbim, sa constientizam, sa citim, sa ne informam.
5. Ce efecte pe termen lung are cyberbullyingului pentru adolescenti si pentru viitorii adulti?
Aici este marea problema. Expunerea la tensiuni mari, chiar la ura de foarte timpuriu duce la leziuni emotionale ce pot fi semnificative.
Adolescentul intelege in urma unui cyberbullying ca lumea e ostila, rea, devine agresiv ca raspuns al acestei intelegeri, crede ca este permis orice fel de atat asupra oricui.
Astfel poate dezvolta o serie de tulburari sau afectiuni care se repara greu si cu multa munca in viitor.
6. Cum putem contribui noi ceilalti, cei care poate asistam la acest gen de comportament?
In Romania din pacate exista o mare dualitate. Avem pe de o parte familia sa-i spunem normala, care ofera o supraatentie copilului, ii pasa, se implica si avem societatea care este total neatenta, care nu protejeaza suficient copiii.
Si astfel, lumea adolescentului roman nu e una calda. Iar potrivit conceptului “grupul de asemeni” -ne asociem si apropiem de cei asemeni noua- adolescentii devin agresivi si ostili ca o forma de adaptare la grup si la realitatea din jurul lor.
Pana gasim solutii tehnologice de rupt legatura dintre atacator si atacat, ar trebui sa lucram impreuna la a deveni o societate ceva mai empatica si trebuie sa vorbim tot mai mult despre fenomenul cyberbullyingului. De asemenea, interventia e foarte binevenita intrucat descurajeaza atacatorul care astfel simte ca victima are aliati si punand in balanta ce vrea sa obtina versus costuri, va realiza ca plateste un pret prea mare care nu merita, asa ca renunta.
Pana data viitoare haideti sa fim mai atenti, mai buni, mai rabdatori atat online cat si offline. 🙂
