30 despre 30
- Ganduri razlete, Personal
- 17 February 2017
Inainte sa ma apuce vreo criza existentiala, inainte sa schimb prefixul si sa petrec, vreau sa iti impartasesc 30 de lucruri pe care le-am invatat pana la 30 de ani. (Ce zici, ma ajuti sa completez?)
- Nu exista imposibil. Am putut sa fac diving, cursuri de skipper, ba chiar sa si inot pe distante mici si sa trec cu caiacul de pe o insula pe alta desi mi-e frica de mor de apa. Nu exista nu pot, exista doar frici pe care inca nu le-ai invins.
- Nu ma mai iau atat de mult in serios! Viata e amuzanta, toti prietenii mei stiu ce e ala umorul si ironia, iar a fi prea serios si prea rece pentru ca “nu se cade” altfel iti va irosi niste ani buni. Crede-ma, mai bine risca sa gresesti decat sa te iei prea des prea in serios. 🙂
- Metabolismul nu mi-e prieten. :)) La 20 poti sa mananci 2 ciocolate dimineata la micul dejun si inca una – doua pe parcursul zilei fara sa te gandesti la greutate. La 25 treci la 1 pe zi, iar de la 30 sunt bune si suficiente si doar 2 patratele. :)) Bineinteles ca il poti ajuta, e bine sa faci sport, insa asta e varsta la care afli ca de fapt nu poti sa mananci niciodata ce si cate dulciuri vrei: in copilarie nu te lasa parintii, apoi te impiedica dieta.
- Imi pasa mai putin spre deloc despre ce spune “lumea” adica societatea. Intr-un final, ai sa vezi, realizezi ca ai o singura viata, ca e a ta si ca cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine e sa iei decizii in functie de dorintele si nevoile proprii, nu ale unor oameni care nu te cunosc si nici nu-si doresc.
- Vorbesc mai mult si mai deschis despre mine, intr-un final am invatat ca a comunica e mai important decat egoul, imaginea si orice altceva.
- Ma accept, iubesc si accept cu adevarat si pe cei din jur, cu tot ce sunt ei. Ai invatat ca a baga lucruri sub pres, ori a fi cum vor ceilalti sa fii e o greseala.
- Calatoritul. Am inteles ca asa poti trai mai multe vieti intr-una, asa pot intelege si invata oamenii, asa cresc. Si incepi sa pui pret pe fiecare plecare in lume.
- Stiu ce vreau. Nu stiu altii, dar spre deosebire de acum 10 ani stiu exact ce caut, ce am nevoie, ce vreau si cand.
- Imi iubesc mai mult familia. Din adolescenta n-a mai fost cool sa fii apropiat de ai tai. Recunoaste. Apoi ai inceput facultatea, sa descoperi lumea si pe ei i-ai lasat treptat in plan secund, pentru ca apoi sa-ti iei un job si ei sa fie ultimii pe lista. La 30 intelegi ca parintii nu traiesc o vesnicie, ca fratii sunt cei mai importanti prieteni si ca ai nevoie de familia ta pentru a fi implinit.
- Descopar ca sanatatea nu e un bun garantat de lege sau divinitate. E firava, dar deja stii asta pentru ca ai inceput si tu sa scartai pe alocuri (o coronita dentara, un genunchi dureros, un pic de reumatism la incheieturi si alte multe asemenea).
- Imi asum riscuri. Tocmai pentru ca viata nu mai e o nebuloasa complet necunoscuta si pentru ca am invatat atat de multe despre mine am si curajul sa-mi asum riscuri.
- Am mai putini prieteni, dar muult mai buni. Viata i-a filtrat, iar astia pe care ii mai am sunt ‘ai mai buni, care ma stiu si cu bune si cu rele si cu toate astea au ramas langa mine.
- Am standarde diferite. Brusc iti pasa mai degraba de confort decat de “how cool it can be”. Nu mai esti la fel de dispus sa-ti petreci timpul oricum, oriunde, ai cel putin 3 criterii de indeplinit inainte sa zici da.
- Sunt intr-un final specialist in ceea ce fac. Ai suficienta experienta, suficiente cunostinte si aptitudinile dezvoltate cat sa fii senior sau, ca in cazul meu, sa-ti deschizi propria pravalie. Ah, ce bine e sa treci de etapa de juniorat.
- Ca femeie regret toate noptile in care am picat lesinata de oboseala in pat fara sa ma demachiez si sa-mi faci tot ritualul. Brusc incep sa se vada niste efecte pe pielea ta si nu e chiar usor sa le accepti.
- Incep sa ma gandesc serios si chiar sa actionez in privinta unor asigurari (casa, masina, viata, calatorie) si chiar a pensiei.
- E cea mai frumoasa perioada: esti nu prea tanar, dar nici batran, stii ce vrei, arati cum trebuie, ai toate usile deschise pentru ca ai inteles ca depinde de tine sa fie asa.
- Sexul. Stii toate povestile alea in care oamenii speriati de intimitate spun ca nu conteaza? Le-as zice eu raspunsul ala cu iubirea platonica (tu o iubesti si Platon ti-o f.. ezandeaza). In adolescenta e un must do, nu pui prea mare pret pe calitate, apoi vin relatii si te pierzi cu firea, dar pana la 30 afli cat de important e in viata ta. Iar daca nu recunosti, ti-e doar frica sau rusine.
- Sportul. Chit ca esti “fan de mic”, ca-l practici de dinainte de a te fi nascut sau abia te apuci, realizezi ca e o parte importanta a vietii tale, ca iti da o stare de bine, energie, de scapa de depresii si te face increzator, oricat, oriunde si oricum l-ai practica.
- Iubirea. Ai avut timp sa ti-o iei peste bot de suficiente ori cat sa-ti fie teama, dar stii ca fara iubire esti sec si toata intensitatea vietii e redusa la jumatate. Asa ca alegi s-o faci orice ar fi. 🙂
- Invat ca fericirea e doar o bula dupa care alearga o planeta intreaga, iar momentele in care o ating sunt mai importante decat orice. Nu poti fi fericit in fiecare moment al vietii, dar e asa bine sa gasesti acel ceva/cineva care iti ofera asta din cand in cand… 😀
- Joaca. Daca nu te mai joci, intorce-te la nivelurile 14-16. Altfel, pana la 30 descoperi ca jocul e parte importanta din viata si a renunta la joaca egal cu a fi sec.
- Sunt mai putin OCD-ista. (obsessive-compulsive disorder). Planurile sunt bune, dar sa nu exageram cu ele. La fel si cu listele, la fel si in materie de curatenie. Descoperi ca e ok sa te culci fara sa speli vasele, sa nu aduni in secunda 2 ciorapii de langa pat si ca nu eo tragedie ca ai ajuns la 30 de ani si n-ai bifat totul de pe lista. Planurile sunt bune ca sa ai persectiva, sa fii motivat si linistit, nu sa te streseze. 🙂
- Cred in karma. Banuiam si inainte ca exista niste energii pe care le arunci in univers si care ti se intorc, stiam ca “ce tie nu-i place, altuia nu-i face”, dar nu eram convinsa ca functioneaza tot timpul. Acum sunt convinsa si mi-am denumit si firma asa. 🙂
- Am invatat sa iert. A fost printre cele mai grele lectii de pana acum, dar cumva mi-a iesit. Ai sa vezi ca iertand iti inchei anumite capitole din viata care te tineau pe loc, blocat, nefericit. Iarta, invata si nu repeta greseli.
- Rabdarea. Inca n-am invatat-o pe deplin, dar cred ca asta e lectia vietii mele. Macar am afalt ca-mi trebuie si ca e buna.
- Cer ajutorul. A fost greu spre imposibil sa fac primul pas spre a recunoaste ca nu le pot face pe toate singura pentru totdeauna, dar dupa ce am trecut pragul am descoperit o cu totul alta viata. Te invit sa incerci.
- Am invatat sa spun nu. Imi iese tot mai des, iar oamenii asociaza schimbarea de atitudine cu “te-ai facut rea”. Nu conteaza, tu stii ca e mai bine sa spui nu cand nu poti, vrei, nu te face fericit ceea ce faci/lucrezi/iubesti.
- Stiu sa spun la timp te iubesc si iarta-ma! Invatatasem cumva de la disparitia bunicilor sa nu mai pierd timpul in a spune ce simt, insa acum stiu sigur ca nu ma opreste nimic: nici teama de a nu primi inapoi…nimic, nici jena, nici rusinea, nimic.
- Bucuria. Din lucruri mici, mari, din vise vechi sau pe care nici nu stiam ca le am. Da-ti voie mai des sa te bucuri. De soare, de job, de iubita, de copil, de animalul de comapanie, de o carte, o cafea, de orice!
Cam asa se ajunge la 30 de ani, cel putin asa mi-a iesit mie. Daca tu ai si alte invataminte, rogu-te scrie-le in comentarii, sa invatam cu totii cum e cu schimbarea de prefix, sa nu mai sperie asa de tare.
Pana data viitoare, sa fii intelept! 😉
