Vizita la psiholog
- Oameni faini, Recomandari
- 31 January 2017
Grija fata de creierul fiecaruia dintre noi ramane cam mereu pe ultimul loc. Mergem la sala, mancam legume, alergam, muncim ca inecatii, iar cand vine vorba despre gandurile, fricile, emotiile noastre…le tot bagam sub pres.
Si ne ingropam in mituri, prejudecati si temeri care ne tin departe de o viata cu sens, fara palme reci, schimbari de stare sau depresii.
Am fost si am vorbit cu mai multi psihoterapeuti, am dezbatut mai multe dileme proprii sau auzite pe la prieteni si am ajuns la urmatoarele concluzii puncte care ne tin in loc (astept completari pentru cei dispusi sa contribuie):
1.Frica de a auzi ” Daca te duci la terapie esti nebun.”
Pai mai dragilor, ati mai vazut voi nebun constient de starea lui care sa se duca singurel la psiholog? Neah, nu exista. Daca te afli in cabinetul unui terapeut inseamna ca ai realizat ca ai o problema/dificultate/situatie de care esti constient si pentru care ai venit sa gasesti rezolvare la un specialist. E la fel de normal, natural si bine sa ne reparam si creierul din cand in cand nu doar dintii, mainile, stomacul sau pielea.
2. Pentru ca ne aflam la acest punct incipent, in care prejudecata domina, hai sa facem si diferentele intre specialisti. Psihologul e cel care poate face evaluare psihologica, iar psihoterapeutul are aceeasi formare ca cel amintit anterior, plus inca 150 de ore de dezvoltare personala sub supervizare + inca pe atat de supervizare la randu-i.
Psihiatrul deja e alta treaba, se ocupa de boli mintale (primii doi doar de tulburari sau probleme). Psihiatrul e si singurul care da medicatie. Puteti afla aici mai multe.
Nu trebuie sa-ti fie frica de niciunul, chiar daca se ajunge la medicamente (spre exemplu, de multe ori in cazul depresiei, e nevoie intai de o perioada de medicatie pentur a putea incepe terapia, insa e doar o perioada si nu, nu te va face nici dependent, nici leguma, cel putin daca apelezi la niste specialisti adevarati).
3) Pentru a verifica un medic, daca e sau nu specialist, de cati ani practica si orice alte dileme aveti, o puteti face aici.
4) Stiu ca sunt multi oameni care se tem sa viziteze un terapeut din mai multe motive (auzite personal sau transmise de catre medicii cu care am vorbit): frica de a fi judecat, teama de a nu descoperi tu singur ca ai o tulburare sau boala mentala ori de a fi vazut asa, puterea financiara.
Sa le luam pe rand: teama de a fi judecat. Asta e primul lucru pe care nu-l face un terapeut. N-ar fi etic, ba chiar contrar a ceea ce a invatat in nenumaratele cursuri de specializare. El trebuie sa iti inteleaga tulburarea, problema, nu-l intereseaza nici meseria, nici nu-i pune eticheta: esti drogat, nebun, gresesti. Terapeutul nu-ti va spune niciodata ca gresesti. Va lucra cu ceea ce vrei tu de la tine si te va face sa realizezi tu singur ce vrei si cum e mai bine pentru tine.
Frica de a nu descoperi ca ai o tulburare: pai nu d’aia te-ai dus la terapeut? Sa vezi ce nu merge? Doar pentru ca problema ta are acum un nume si a mai fost traita si de alti oameni n-ar trebui sa te faca mai anxios. E bine ca ai descoperit ca ai o problema, iar brusc, de indata ce problema ta are nume, crede-ma, ai gasit si spectrul de solutii.
Banii – intr-adevar terapia nu e ieftina si nu e acoperita de serviciile sociale. Dar, intr-un fel, daca nu ai contribui cu ceva semnificativ pentru tine nu te-ai responsabiliza la fel de mult in procesul de terapie. Iar mersul la psihoterapeut nu e ca mersul la medicul de familie: ma duc o data, imi da niste analize si niste pastile si am fugit. La terapie iti trebuie timp, dedicare, implicare si disponibilitate emotionala.
Subiecte si dileme mai sunt o multime, stiu sigur. Insa cred ca ele ar trebui discutate cu specialistul, nu-mi pot asuma sfaturi sau pareri in materie de creierul tau caci nu mi se pare nici corect, nici etic, nici sanatos. Asa ca ti-am facut rost de o sedinta de terapie ca sa vezi si tu singur cum e, sa pui intrebarile tale, sa vorbesti cu cineva despre ce te macina.
Sedinta e la Clinica Oana Nicolau unde vei gasi 30 de specialisti, fiecare dintre ei specializat pe o anumita problema: terapie de cuplu, pentru copii, adolescenti, parinti, pentru sportivi, cam tot ce ai putea avea nevoie.
Iar pentru ca treaba asta nu e simpla, nu ne e usor sa vorbim in public despre problemele noastre, insa am o singura invitatie si trebuie sa aleg cumva, te voi ruga sa-mi scrii in comentarii de ce crezi tu ca nu mergem sa avem grija si de gandurile noastre, de ce oamenii nu ajung la psihoterapeut.
Pentru cei care nu vor primi o sendinta, specialistii clinicii au inceput sa organizeze in fiecare miercuri “suete” cu diverse teme. Momentan intalnirile se desfasoara seara si sunt destinate in principal clientilor, dar acestia isi pot aduce si prietenii, iar daca cereti un loc, nu cred sa va refuze cineva. E un prim pas important spre a afla mai multe idei si opinii bune pentru ce te framanta daca inca nu ti-ai facut curajul/timpul/finantele sa mergi la terapie.
Poti gasi specialistii clinicii aici si aici, iar daca ai intrebari punctuale, te rog sa le scrii in comentarii si ma voi preocupa sa ajunga la ei si sa revin cu raspunsurile.
Pana data viitoare aveti grija de gandurile voastre!
(cam asa ne-am jucat noi la intalnire 🙂 )
Irina
Buna. Pe langa teama asta de a nu fi judecati de altii, cea mai mare teama o avem fata de noi, de ceea ce vom descoperi înlăuntru nostru. Toate bune! 🙂
Magda Mihaila
Nu stiu de ce nu merg alti oameni, dar eu nu am mers (inca) pentru ca sunt foarte pragmatico-practica si mi se pare ca mersul la psiholog, cum ai spus si tu, nu e o activitate cu o durata clara, sau rezultate palpabile, cum sunt analizele de sange. Ma entuziasmez usor si imi pierd motivatia la fel de repede, deci as risca sa abandonez dupa cateva sedinte daca mi se pare ca merg spre nicaieri, asa ca mintea mea zice “mai bine nu mai merg deloc” 🙂
Andreea B
@Magda, uite, tocmai ca sa iti demonstrez ca daca incerci iti vei gasi motivatia, iti fac cadou invitatia la clinica Oana Nicolau. 🙂