Am alergat pe contrasens ca sa nu pierd un meci. Steaua m-a ajutat sa nu pierd Rapidul

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

Va povesteam de frumosul meu proiect cu si despre sport altaturi de Editura Publica.

Astazi avem un articol al Andreei, cea mai infocata fana de Rapidului (dupa mine, bineinteles). 🙂 Enjoy!

andreea cio

“Sambata a avut fratele meu, Cosmin, meci in Cupa Liceelor. Ora 17:00, la Sala Rapid, Giulești. Meciul tinea pana la 17:30. M am trezit de la 9 si mi am facut de treaba prin casa. Eram super entuziasmata ca ma duc si ca ii arat ca sunt alături de el. Si nu stiu, dar chiar nu am idee cum s-a facut ora 16:03. De atunci a fost totul pe repede-inainte. Sunt femeie, deci a durat ceva pana sa ma hotărăsc cu ce ma imbrac. M-a traznit un gand sa ma si machiez: “imi faci si mie te rog niste codite la ochi cu dermatograful tau?”, am intrebat o pe Anca, colega de apartament,in timp ce ma învârteam prin casa cu doua cămăși in brate. Nu găseam șosete. Cu ce ma încalț? Usa era închisă pe dinăuntru si nu găseam cheile. Am iesit la 16:40 din casa. La Gorjului. Benzina uitasem sa bag in masina si nu mai aveam timp atunci. Abonamentul RATB nu era de gasit prim buzunare. A rămas sa iau metroul 3 stații pana la Eroilor, sa schimb cu Dristor 2 si sa fac alte 3 stații pana la Crangasi.

Am iesit de la metrou la Crangasi la si 17:13. Am inceput sa alerg. Cine naiba m-a pus sa mi iau si geaca asta pe mine? Mi am dat-o jos in timp ce alergam pe contrasens. Nu mai era timp sa o iau pe trotuar. Simteam ca ma dor tibiile si ca imi ia capul foc. Dupa 1 minut nu mai puteam sa respir si a trebuit sa merg la pas. Dar simteam ca ma dor si mai rau tibiile. Alergam putin si ma mai opream, ca sa respir. Aveam parul ciufulit si ma ustura gâtul. Am ajuns in fata stadionului si am traversat de nebuna, ca o păcătoasa, printre mașini. Eu, care consider trecerea de pietoni sfânta. Simteam ca stau in loc si mi se afunda picioarele in asfalt. Era asa cald ca as fi vrut sa mi dau si cămașa jos si sa ma întind pe iarba si sa mor acolo. Imi imaginam o secvența din filme: frati-miu uitându-se lung spre tribuna si cautandu-ma cu privirea. Apoi oftând.

Am intrat in sala la 17:26 cu gândul: “oare mi s au întins codițele la ochi?” Frati-miu era căpitan si eu eram aproape lesinata. Il vedeam dublat, apoi in ceata, apoi iar dublat. M-am aruncat pe un scaun si incercam sa deslușesc chestiile in jurul meu. Eram mai obosita ca astia mici, de jucau. Am incercat sa fac niste poze, dar imi tremurau mâinile. In 10 minute s-a terminat meciul (or fi întârziat inceputul meciului, spre fericirea mea). “Am jucat bine?” M-a intrebat Cosmin cu zambet larg pe fata. Ce mult l am iubit in momentul ala. As fi alergat inca sute si alte sute de kilometri ca sa-l mai vad asa.

La intoarcere spre casa, m-am plimbat la pas, resimtind dureri in gambe. Ma gandeam ca de mult timp nu mai am simtit frenezia asta la un meci. Am trait-o in copilarie, cand intram in trepidatii ca nu ajung in Ghencea si pierd inceputul meciului. Apoi am renuntat la Steaua, pentru ca m-am indragostit nebuneste de Rapid. Dupa cateva focuri de pasiune, tribune full de oameni si nopti nedormite inaintea unor meciuri frumoase, parca si la Rapid s-a dus amorul. E trist sa vad suporterii certati intre ei, cand pe batranul Giulesti era mereu bucurie in momentele bune si haz de necaz in cele rele. Aia era nebunia Rapidului de care ma indragostisem. Ma durea tot corpul si ma gaseam intr-o mare dilema. Imi mai placea fotbalul?

Intr-o cautare a dragostei de demult, i-am facut o vizita Stelei, aseara, la derby. De cand nu mai fusesem cu stelistii in aceeasi peluza! Simteam ca ma intorceam in copilarie. Rezultatul: nu am simtit nimic. Nu ma mai leaga nimic de ce e acum Steaua. Pai cand mergeam eu in Ghencea, existau cantece. Acum doar se injura Dinamo. Atunci se simtea o admiratie pentru jucatori ca Radoi, Neaga, Hamutovski. Sau macar o simpatie. Acum Chipciu e huiduit de zici ca e dinamovist. Nu mai e farmec. Acum sunt tineri needucati si explozie de frustrare. Mai mult nici nu vreau sa comentez, mi se pare ca as consuma cuvinte degeaba.

La intoarcere spre casa, m-am plimbat la pas. Ma simteam impacata. Fuga de acasa pana la frati-miu la meci m-a pus pe ganduri, dar meciul Steaua-Dinamo m-a linistit. Stand in peluza Stelei ieri, mi-am dat seama cat de mult iubesc Rapidul. Asa golas cum a ramas. Stand in peluza Stelei, imi imaginam din nou o secvența din filme: jucatorii Rapidului uitându-se lung spre tribuna si cautandu-ma cu privirea. Apoi oftând.

De-abia astept sa ma intorc in Giulesti. O sa am rabdare. Stiu ca o sa vina ziua in care o sa alerg din nou pe contrasens in Crangasi, de la metrou pana la stadion, ca sa nu pierd nici macar o secunda din imnul ala frumos.

Multumesc, Cosmin, ca mi-ai reamintit cat de important e sa fii langa cei dragi.

Multumesc, Steaua, ca ai intarit ce mi-a reamintit Cosmin. ”

Andreea Cio. 

Rapid Giulesti

    Leave Your Comment Here