Partea plina a paharului
- Sport si alte frumuseti din viata
- 10 October 2015
Draga romane,
De la daci incoace te-au tot cotropit popoare, te-au tot subjugat imperii, ai avut orase transformate-n pasalac, teritorii intregi luate, insule pierdute. Toate astea ti-au adus 2 mari cicatrici sau semne distinctive, cum vrei tu sa le numesti: esti pesimist pana la disperare si nationalist de conjunctura. Nu-i vina ta, istoria te-a transformat din dacul care nu se temea de moarte, se bucura de viata si statea demn in fata finishului, in negativistul asta ciudat care isi iubeste tara doar cand e atacata si se mandreste cu ea doar cand castiga. Dar ai si invatat sa te si ridici. Nu multi stiu asta.
Patriotismul, draga romane, inseamna sa fii domn si sa-ti sustii tara mereu. Si cand e proasta, si cand o da in bara, si cand castiga si te face mandru. Stiu, e mai usor sa vezi de unde incepe sa fie gol paharul, ba chiar e mai simplu sa tot compari un trecut glorios cu vremurile astea care te dezamagesc. Stiu, cu totii o facem. Dar e fix ca atunci cand iti compari iubitul/iubita cu x sau y ce a fost in viata ta acum TZ ani. Adica e gresit. Comparatia asta nu foloseste nimanui, ba chiar iti creeaza o perspectiva gresita si-ti face rau.
Tot la fel si cu nationala noastra de fotbal. Nu-i mai stramba, nici mai frumoasa, nici mai nicicum fata de generatia lui Mutu. E alta generatie, e o alta echipa cu bunele si relele ei, ce se lupta in alte vremuri, alte conjucturi, cu alte mize. Ar fi tare frumos sa intelegem asta. Stiu, atunci cand esti atat de implicat emotional, cand iti pasa si traiesti alaturi de sportivii in care te increzi, atunci esti si cel mai agresiv, esti mai inversunat. Se intampla pentru ca-ti pasa, nu pentru ca te-ajuta.
Mi-ar placea sa ne folosim energia asta distructiva, pe care o imprastiem pe orice perete, retea si foaia improscand cu rautate intr-un val de energie pozitiva, de incurajari si sustinere. De ce? Pai voi ati vazut cum a jucat echipa nationala cand i-am aratat ca ne pasa? Cand am umplut stadionul si retelele sociale cu mesaje de incurajare? Brusc au avut mai mult zvac, mai multa posesie, mai multe suturi pe poarta. Brusc au avut atitudine si au jucat un fotbal mai frumos decat in meciul cu Grecia, ba chiar au revenit cand nimeni nu se mai astepta. Nici nu vreau sa-mi imaginez cat de greu le-a fost sa revina cu un stadion plin, cu atatea emotii, cu huiduieli, presiunea timpului, dar si a asteptarilor.
Echipa nationala stie ca avem asteptari si sufera cand dezamageste. Echipa nationala e pana la urma neinvinsa in acest turneu de calificare si suntem inca in carti. Hai sa nu le trantim usa-n nas si sa-i huiduim fix cand au mai mare nevoie de incurajari.
Ma ajutati sa le crestem moralul un pic? Eu am scris un articol, voi puteti pune o postare pe paginile jucatorilor, pe ale voastre, sunt convinsa ca veti gasi calea de a fi aproape de ei ca niste parinti care nu-si parasesc copilul inaintea BAC-ului doar pentru ca stiu ca n-a tocit tot anul. Nu? Oamenii valorosi isi arata sustinerea cand nimeni n-o mai face. Iar sustinerea noastra e zvacul ce ii va ajuta sa marcheze.
Hai Romania!
Optimist de mic - bunescu.ro, un blog de Ionut Bunescu
[…] Oameni suntem, cu toții greșim, nu putem face totul perfect. Chiar și eu greșesc, și reacționez diferit, în funcție de modul în care îmi este spus că am greșit: dacă sunt certat, tras de urechi pentru greșeală, nu va ieși nimic constructiv, cel care mă ceartă își varsă doar nervii, eu mă enerez și eu și mă închid în mine, evitând dialogul și e bine pentru niciunul dintre noi. În schimb, dacă mi se explică frumos cu ce am greșit, cum puteam evita greșeala, cum o pot repara, ce trebui făcut pentru a “face să fie bine, ca să nu fie rău”, eu îmi asum umil eroarea și dau totul din mine pentru a face totul mai bine. Fix așa trebuie să procedăm și cu jucătorii echipei naționale de fotbal, să-i încurajăm, cu toții, măcar acum, în ultimul ceas. După cum zice și Andreea: […]