Amintiri dintr-un Craciun trecut
- Ganduri razlete, Oameni faini
- 5 January 2014
Era mica, cu ochii cat jumatate de fata si cele mai crete cosite. Pampoanele pe care le purta cu nesat, cumva mai mult impinsa de bunica, o transformau intr-o papusa in marime naturala, ceva foarte greu de gasit in vremurile acelea, probabil din cauza asta o si purtau ai ei asa.
Ii placea sa o sacaie in fiecare dimineata pe mamaie incercand sa intre in tenisii mult prea mari, pe care ii adora pentru ca aveau creioane colorate pe ei si pentru ca nu mai vazuse asa ceva pana atunci. Ii primise din Franta, de la la un om negru (primul pe care l-a vazut in viata ei si cu care se pare ca s-a conversat vreo 10 minute, intr-o limba pe care ea n-o intelegea) si, desi mai avea de asteptat vreo 5 ani pana sa intre in ei, i se pareau cele mai faine incaltari. Apoi incerca sa-si potriveasca hainele intr-un stil mult prea haute coture pentru Romania anilor ’90, motiv pentru care era dezbracata si rearanjata ca un prescolar veritabil. Bunica este educatoare, una cunoscuta si apreciata in oras, asadar nu-si poate permite sa nu aiba o nepoata model. Macar ca infatisare, caci oricum trezeste toti copiii de la camin si apoi se ascunde linistita in patut, e mofturoasa cand vine pranzul, mananca doua portii de dulce la pauza de la ora 4. In rest, e cel mai curios copil din lume, trage fetele de masa ca sa vada ce este asezat pe ele, se catara peste tot sa descopere, sa vada, sa inteleaga, pune 50 de intrebari pe minut si are una preferata: de ce. Nici acum, cand se apropie de 30 de ani, n-a renuntat la intrebarea asta si tot sacaie oamenii cu ea.
Iarna, in preajma sarbatorilor, imparte frateste dulciurile pe care le primeste de la parinti, bunici, serviciile lor, alte rude cu unchiul sau, devenit intre timp frate mai mare. Doar pe bomboanele de pom exista un razboi tacit. Sunt atarnate delicat in brad, iar ei se duc tiptil, seara de seara sa ia cate una. Ca sa nu ramana pomul chel, umplu ambalajele cu vata si le ruleaza expert la loc, sa nu se prinda nimeni. Ciudat e ca tot au bomboane in acel brad timp de 3 saptamani.
Dar cel mai si cel mai mult isi iubeste bunicul. El e Captain Planet, Robinson Crusoe, Peter Pan si toti eroii la un loc. El e cel care s-a trezit mai devreme timp 1 an ca sa stea la coada la lapte pentru ea. Tot el va se va trezi mai devreme tot 1 an, primul ei an de scoala, pentru a face pe jos un drum de jumatate de ora-45 de minute de la ei, pana la parinti acasa, unde a fost mutata micuta si pentru a o duce la scoala. E maistru la PAL, adica face chibrite pe intelesul nepoatei. E bland, foarte slab si are chelie. Cea mai frumoasa chelie. Asa crede micuta pentru ca o lasa sa ii dea palme, sa-l pupe, sa faca orice vrea ea pe acea bucata de scalp neteda ca fundul de bebelus. Are cei mai negri ochi din lume si in ei stau toata linistea si intelepciunea lumii.
Alaturi de bunic a descoperit lumea Disney si povestile magice cu Dumbo, Pinochio, Frumoasa din padurea adormita si cate si mai cate. Sta cu respiratia aproape taiata de fiecare data cand prinde o noua poveste la Tv, iar bunicul o tine in brate si ii citeste subtitrarea. Uneori mai uita, se pare ca si el e prins de istoriile hazlii, de vrajitoare si prea frumoasele fete, dar ea nu se supara, bunicul are voie orice.
Fetita cu ochii verzi si mari cat jumatate de fata are astazi aproape 27 de ani. Bunicul nu mai e de multa vreme, iar asta i-a amarat existenta considerabil. Nu mai e fetita, nu mai crede in Mos Craciun, dar crede cu tarie ca e cea mai norocoasa din lume pentru ca l-a avut pe el sa-i transforme copilaria in basm si sa o invete cele mai degraba purtatoare de bine virtuti in viata. El, bunicul, a invata-o ce e bunatatea, ce e rabdarea si ce inseamna sa pui suflet. El i-a fost primul erou si tot el ii va ramane probabil si cel mai profund incastrat in cortex.
Acum, cand Craciunurile pot fi si triste, cand entuziasmul s-a mai risipit pe pustii, orice poveste Walt Disney o transpune pentru cateva clipe in bratele lui. Si e iar bine, si e iar cald. Asa pot sa-mi mai accesez trairi, asa pot sa ma bucur la fel de mult ca un copil de schioapa de sarbatori. Multumesc, bunicule!
