Frici

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

Urmand principiul: daca asta mica poate, sigur pot si eu, anul asta sau mai degraba viitorul, vreau sa ma imprietenesc cu zapada.

Tot uitandu-ma la mogaldeata din imagine am realizat si de ce o sa-mi fie mult mai greu. Pentru ca pe masura ce crestem, ne maturizam, imbatranim se intampla niste lucruri contrare logicii de baza. In loc sa devenim mai siguri pe noi, pe cei din jur, mai intelepti, de multe ori ne activam mai multe frici, le lasam sa tihneasca bine in noi, sa ne impresoare si sa ne impinga la refuzul noutatii. Ne temem mai mult, mai puternic, de mai multe lucruri: de penibil, de durere, de esec, de suferinta aia care ramane in oase. Si uite asa n-ajungem sa stralucim. Uneori, inconstienta aia puerila ne lasa sa evoluam, sa luminam.

Asa facem in relatii, in joburi, in orice interactiune umana, in orice. Pe vremuri, cand eram copii, nu conta de cate ori cadeam din pom. Nici de cate ori ne intorceam acasa cu genunchii juliti. Important era ca ne jucam, ne simteam bine si nu ne lasam impovarati. Ba chiar uneori toate cazaturile ne impingeau ambitia catre toate orizonturile.

Da, inca mai avem de invatat de la copii. Da, mi-ar placea sa ne lasam fricile intr-un sipet si sa le oprim doar pe cele care tin de supravietuirea noastra. Da, uneori ar fi bine sa mai fim copii.

Azi nu mi-e frica. Tie?

Leave Your Comment Here