Interviul saptamanii
- Personal
- 4 December 2013
Ma tot gandesc de cateva luni sa incep o noua categorie pe blog, categorie menita sa ii aduca in lumina pe aceia dintre noi al caror curaj este peste medie, ale caror pasiuni bat regulile jocului, pe toti cei care au riscat sa-si transforme hobby-urile (si uneori obsesiile- in sensul bun) in business-uri.
Imi doresc ca aceasta zona a blogului sa fie (la un alt nivel, bineinteles) partea de TED a comunicarii mele cu voi, locul in care deveniti motivati, va inspira si va incurajeaza.
Asadar, in fiecare saptamana va exista acest interviu cu oameni care au un business de cel putin 2 ani, pe care l-au inceput cu drag, il continua asa si cresc frumos cu el, prin el, alaturi de el. Daca aveti prieteni, cunostinte sau sunteti chiar voi unii dintre acesti oameni care pot inspira, nu ezitati sa-mi scrieti la andreea@andreeaburlacu.ro
Iar acum, sa revenim. Primii care ne onoreaza cu prezenta lor sunt Alex si Miruna de la FotografulTAU.
1. Ai 26 de ani. Pe la ce varsta ai inceput sa vezi cadre, sa gandesti in fotografii si cat timp a trecut de atunci pana ai facut ceva in sensul asta?
Alex: Pai sunt unul si acelasi moment. Mi-am transformat ochii in obiectiv in momentul in care mi-am cumparat primul aparat de fotografiat. Asta se intampla in 2007 si era destul de frustrant, si inca este, sa vad in fotografii, dar sa nu am camera la mine. Din acel moment am decis sa fac ceva in sensul asta, si anume fotografie. :)) Norocul a facut ca in 2 ani sa ma hotarasc sa traiesc doar din asta. Cand le-am spus “alor mei” s-a facut liniste la masa :)).
Miruna: Eu am 25 de ani. :)) A vedea “in cadre”, cum spui tu, nu cred ca e o chestie care sa te loveasca intr-o buna zi. Cred ca exista la unii oameni mai mult ca la ceilalti. Depinde doar daca reusesti sa materializezi cumva chestia asta. La noi (si la mine si la Alex) fotografia nu a fost prima reprezentare a cadrelor din mintea noastra. Au fost desen, pictura, sculptura, filmare, montaj inainte. Si am ramas la fotografie. Imi e cel mai facil mod de a transmite orice.
2. Ai terminat Stiinte Politice si totusi ai un business in arta fotografiei. Cum asa? Iti ajuta la ceva studiile acumulate in domeniul in care lucrezi?
Alex: Facultatea a fost frumoasa si probabil si domeniul politic este frumos, in felul lui. Dar nu si pentru mine. Cred ca nu poti sa dai tot ce ai mai bun in tine si sa faci performanta, daca nu faci ceea ce iti place. Iar de la un punct in colo pe mine viata politica nu m-a mai atras. Insa experienta facultatii o sa isi spuna cuvantul intotdeauna, chiar daca pare ca discutam de arii diferite. Am avut norocul ca in facultate sa lucrez in diverse proiecte politice iar aceasta experienta ajuta in orice situatie pentru ca principiile profesionalismului sunt aceleasi, indiferent de domeniu. Dar exista si un caz concret. Putem interpreta mult mai bine si mai usor un brief pentru un shooting politic/ electoral tocmai datorita acestor experiente avute in facultate.
Miruna: In fiecare zi descopar ca ma inspira si ma ajuta informatii care nu credeam ca ar putea avea de-a face cu fotografia. Cand am sa constat ca si matematica ma ajuta sau ma inspira in vreun fel, am sa fiu impacata cu suferinta pricinuita de ea timp de 10 ani. Pana atunci nu o iert. Pe ea. Pe matematica. In rest, sunt de acord cu ce a raspuns Alex.
3. Cum e piata de fotografie in Romania? Cat de complicat e sa o accesezi, mai ales pentru un pasionat novice?
Alex: Plina, dar intotdeauna se va gasi loc pentru profesionisti si oameni seriosi. Evident ca pare greu de accesat cand esti un pasionat novice. Esti mic si ti se pare ca trebuie sa te lupti cu morile de vant. Dar nu e chiar asa. Odata ce iti gasesti curajul si increderea in sine, only sky is the limit!
Miruna: Piata de fotografie din Romania… Daca ne spunea cineva cum stau lucrurile in 2009… nu cred ca am fi avut acelasi curaj. Dar… din fericire nu ne-a spus nimeni. Asa ca ceea ce am aflat este ca in orice piata, oricat de suprasaturata ar fi, exista loc pentru oameni buni, pentru vointa si vise. E loc oriunde cand vrei.
4. Care-i cel mai fain proiect pe care l-ai avut si cel pe care ti-l doresti cel mai tare pe viitor?
Alex: Multe proiecte ne-au placut, insa nu putem face un top. Fiind o agentie foto full service abordam orice tip de fotografie; implicit si proiectele sunt diferite, iar din cand in cand cate unul iese din tipare. Nu cred, de exemplu, ca o sa uitam prea curand experienta din Cimitirul Bellu unde a trebuit sa fotografiem monumente pentru un album de arta.
Miruna: Cel mai “fain” proiect este FotogtafulTAU. Cu planuri, organizare, visuri si deadline-uri. Cu nopti nedormite si drumuri lungi. Pentru viitor exista multe alte proiecte pe care mi le doresc. Dar avem obiceiul de a nu vorbi despre planuri ci de a face lucrurile si apoi a povesti nebunia din spatele lor. Nu schimbam ordinea nici in ruptul capului. Ne poti numi superstitiosi. Ne rusinam, dar acceptam.
5. Ai lasa fotografia pentru…?
Alex: De obicei raspunsul este: “…pentru fotografie”. Dar adevarul este ca as lasa fotografia pentru regie.
Miruna: Nu cred ca as putea lasa fotografia. As putea sa o las mai usor o perioada. Dar nu de tot. Pentru regie.
6. Descrie-mi echipa folosind o culoare, o tara, un termen specific artei fotografice si o bautura (la alegerea ta daca sa fie alcoolica sau nu)
Alex: Lamaie rosie (nu, nici noi nu am vazut una inca, dar ne place culoarea :P), neaparat Romania, compozitie, cafeaua in 3 culori.
Miruna: Tare asta. Rosu. Evident. Firma din spatele FotografulTAU are la baza o lamaie rosie . America (tara tuturor posibilitatilor). Si pe alocuri Rusia. :)). Rafala. Jager. Prietenii stiu de ce.
7. Cum a crescut FotografulTAU pana acum si ce planuri aveti pentru el in urmatorii ani?
Alex: Si cu multa initiativa si inspiratie. Cred ca astea stau la baza FotografulTAU. Cat despre planuri… daca ti le spunem, va trebui sa te omoram apoi! :)))
Miruna: FotografulTAU a crescut mare si repede. Mai mare si mai repede decat ne asteptam noi. A crescut frumos, cu oameni frumosi si cu multi multi prieteni care ne-au sustinut. Planurile sunt mari, curajul nebun si oamenii inconstient de visatori.
8. Te-ai defini ca fiind un fotograf…?
Alex: Ma definesc ca fiind un fotograf. Atat.
Miruna: Exact.
9. As aprecia o fraza motivationala pentru cei carora le lipseste inca curajul de a face ceea ce-si doresc, de a-si indeplini visele indiferent de orice.
Alex: In liceu am descoperit pe blogul unui bun prieten urmatorul proverb Maya: “Cand alegi un tel, tinteste luna! Chiar daca gresesti, oricum vei fi inconjurat de stele.” Mi-a devenit principiu.
Miruna: Cea mai motivationala chestie din lume e viata insasi cu bune si rele. Cu haos, panici, fericire, dezamagiri si toate cele. Cu felul nebun in care se schimba lucrurile si cu momentele in care nu iti vine sa crezi ca se intampla ceea ce se intampla. Fie el bun sau rau. Pentru mine e “Dream on”.
10. Tu incepi seria de interviuri cu oameni curajosi, inspirati care au stiut ca primul pas pentru a-ti indeplini visul este sa nu-l abandonezi. Ajuta-i pe cei timorati de viitor spunandu-ne care a fost cel mai greu pas in urcusul tau spre ce e FototgrafulTAU acum.
Alex: Ai spus-o chiar tu. Cel mai greu lucru pentru a-ti indeplini visul este sa nu il abandonezi. Iar momente de abandon sunt la tot pasul. Noi, ca oameni, am abandona orice e greu la fel de des cum se lasa fumatorii de fumat. Zilnic. Dar pentru ca nu am privit niciodata problemele ca pe probleme, ci ca pe provocari pe care am incercat sa le rezolvam, nu putem spune care a fost cel mai greu pas. Aaa… ba da! Cel mai greu pas a fost sa ne mutam in primul nostru studio pe care nu eram convinsi ca ni-l permiteam in acea perioada. Si asta doar pentru ca stiam ca este urmatorul pas. Si l-am fortat in ciuda problemei financiare. 😉
Miruna:. Cel mai greu pas: chestia aia urata numita orgoliu care ne trage inapoi pe toti. E undeva scrijelita adanc in ADN-ul uman. Cand renunti la orgoliu si muncesti pentru o echipa, cand nu conteaza cine a facut ce si meritul e al tuturor, cand nu exista reprosuri, ci solutii si cand binele sau raul e asumat de toata lumea… atunci chestia urata numita orgoliu e suprascrisa. Si asta e un efort continuu. Acela de a trece peste “eu”. Oriunde vom ajunge in viitor si oricare ar fi planurile, pasul asta va fi un lucru constant in viata noastra.
Pana data viitoare, nu uitati sa fiti mai curajosi cu un gram in plus in fiecare zi.
