Poveste din tramvai

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

scrisoareA intrat cumva piezis pe usile abia deschise ale tramvaiului 23, cu o mana postata incordat pe telefonul adus la ureche, iar cealalata carand ca o adevarata experta poseta, o plasa plina si un buchet de flori. S-a asezat lin pe scaunul din fata mea de parca n-o incurca nici o greutate, ba chiar propriul sau corp era intr-o imponderabilitate continua.  A inchis telefonul, a zburdat putin pe scaun, si-a intors privirea roata prin tot tramvaiul, cautand parca ceva ori pe cineva, dupa care si-a scos cu o indemanare nesteptata o agenda si un pix negru. Intre statiile P-ta Regina Maria si Gramont a scris tot. Pe nerasuflate. Pe negandite.

Trezita parca dintr-o nalucire si-a atintit ochii pe geam, a intors ascutit privirea, a rupt o foaie, si-a adunat lucrurile mai strans in maini si a fugi printre usile ce se inchideau.

A ramas in urma un iz de parfum lemnos si o foaie pe care am luat-o repede de teama de a nu ajunge batjocura picioarelor unor calatori prea obositi si prea intristati sa mai priveasca povestile de pe jos.

“Sunt fericita. Poate e doar entuziasm presarat cu ceva fructe de padure sau poate bucuria aia ce te face sa topai. Sau poate e chiar fericire.

Din clipa in care am inchis telefonul ce-mi aducea inca o veste buna, inca o recunoastere a stilului meu pe care atatia l-au blamat. am vrut sa te caut. Sa-ti spun tot. Sa-mi impartasesc fericirea cu tine. Sa-mi recunosc si sa-ti spun intr-un final si tie ca te iubesc.

Apoi m-am oprit. Mi-a fost teama ca nu cumva fericirea mea sa-ti apese tamplele si sa-ti amarasca si mai mult viata care te tot bulverseaza in ultimul timp. Mi-a fost frica sa fiu fericita fara tine. Mi-a fost teama sa fiu vesela fara sa stiu daca tu zambesti.

Pe urma m-a trecut un fior paralizant: cum sa-ti marturisesc ce simt? Cum sa-ti discloc si mai mult pamantul de sub picioare? Daca toata fericirea asta a mea ma va impinge sa stric tot ce am construit in jurul tau, al nostru cu o rabdare ce nu-mi apartine, ce s-a conturat doar pentru tine?

De ce am simtit nevoia sa fii primul care afla, nu stiu. De fapt, e atat de simplu… asa se spune ca arata iubirea: te sugruma, te gatuie, iti da fiori reci pe spate si pune fericirea celui de langa tine ca scop primordial al vietii tale.”

Poate a murit o poveste. Poate de fapt, fata cu ten masliniu si-a luat inima-n dinti si a marturisit tot ce a scris uitandu-se fix in ochii celui caruia ii dedicase aceste randuri. Poate isi traiesc povestea sau poate sunt in continuare schiloditi de teama.

Tramvaiul continua sa-si legene oasele si scrasneste din dinti pe alocuri asteptand un deznodamant al povestii lasate pe viscerele sale.

  • Harriet Farrell

    Dupa cum mi-au spus ghizii, in primele doua poze apare portalul 4D. Eu stand cu fata catre vest, pozele sunt facute in stanga mea, catre sudul Bucurestiului. Pozele a 3-a si a 4-a infatiseaza aurora boreala, vizualizata la vest, chiar in fata mea, deasupra Lacului Tei. Daca imaginea portalului era parca intepenita, intre cele doua poze scurgandu-se un interval de timp cam de o ora, asa cum am vazut pe telefonul mobil (din pacate nu am avut altceva la mine caci poate daca aveam se vedea totul mult mai bine), ei bine, in cazul aurorei boreale, totul era in permanenta miscare. Era o pata violet intens in centru, inconjurata de alte culori si totul ba disparea, ba aparea, se micsora, se marea, se intensificau culorile sau deveneau mai sterse. Era de filmat acest fenomen. Poze similare am mai facut si publicat pe 12.03.2013, insa din alta locatie. Acolo eram cu fata catre rasarit. P.S. (adaugat in 28.03.2013) – Ca sa va dau o confirmare si mai solida a celor scrise mai sus, va redau intregul cantec a carui strofa v-am pomenit-o. Fac asta pentru ca mi se pare important intreg continutul cantecului. Va mai punctez ca verde este culoarea chakrei inimii.

Leave Your Comment Here