Pentru profesionisti
- Ganduri razlete
- 17 July 2013
Draga tu,
Imi plac oamenii care imi retin numele. Macar atat sa faci daca tot urmeaza sa-mi ceri ceva. Imi plac si mai mult oamenii care inteleg ca nu m-au castigat in targ, iar ceea ce ei urmeaza sa intreprinda din punct de vedere profesional nu este mana cereasca pentru mine, astfel incat sa ma dau de 3 ori peste cap pentru a le produce bunastare carieristica.
Totodata, apreciez enorm oamenii care stiu sa puna deschis cartile pe masa, sa ceara sau sa dea, sa intrebe sau sa propuna, sa vorbeasca si sa anunte. Imi plac oamenii care stiu diferenta dintre trebuie si am nevoie, dintre propunere si cerinta, dintre mi-ar placea si esti obligat. Si mai ales cazurile in care e normal sa foloseasca fiecare dintre aceste atitudini.
Stiu ca in mintea ta sunt doar un pion din prima linie. Stiu ca iti pasa mai degraba de nebunul ce ti-ar putea incurca ploile. Dar sa nu uitam ca pionul se transforma in regina daca isi vede de treaba si e perseverent. Sa nu uitam ca nu esti creatorul care dicteaza in ce directie se muta piesele.
Stiu, zambesc mult si nu raspund atacurilor. Merg inainte atunci cand mi-am dat cuvantul, chiar daca asta ma chinuie si de cele mai multe ori nu stiu sa spun nu. Stiu ca sunt blajina si empatica, dar asta nu inseamna ca IQ-ul meu e undeva pe la cifra 2.
Daca intorc si celalat obraz atunci cand sunt lovita sau urasc sa ma cert, nu inseamna ca ma poti minti uitandu-mi-te in ochi sau iti poti atribui reusite pe care toata lumea le cunoaste ca nefiind ale tale. Sau poate esti bipolar si atunci nu ma pot infuria pe incredibila ta nerusinare.
Si ca sa intelegi exact cum ar fi indicat sa te comporti cu oamenii, poate ar fi bine sa ii asculti. Ori sa-ti pese. Ori pur si simplu sa intrebi. Nu-i deloc complicat.
Hai, ramai cu bine si nu ma mai cauta.
