De ziua mea

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

Ninge. E primavara lu ’87. La 17.20 apare prima raza de lumina, din pacate nu si prima gura de aer. Cordonul ala lung de procura hrana si ajuta respiratia e infasurat in jurul gatului, iar culoarea pielii e purpuriu. Da, m-am nascut cu o piele purpurie. Multa lume speriata si agitata si primele palme luate. Asa a aparut si primul scancet transformat in tipat.

De atunci am realizat ca nu-mi place sa tip, iar cei apropiati stiu ca e grav daca ma aud ridicand vocea, atat de rar si greu se intampla fenomenul.

50 de cm, 3 kg si o suta de grame. Deja ma simt la aprozar. Doctorul spune ca am sa fiu o frumusete de fata si ca seman cu taica-miu asa inalta. Cred si eu ca simte nevoia sa ma imbuneze dupa ce m-a plesnit. Despre kg nu vorbim, caci asa se cade in fata domnisoarelor.

Atunci am primit si primele flori. De la un baiat cu 9 ani mai mare ca mine pe nume Silviu. El mi-a fost alaturi, mai apoi, primi 14 ani din viata si m-a invatat sa gandesc mai profund, mai matur, mai intelept. El m-a crescut printre oameni mari si m-a invatat sa gandesc ca ei.

Totul se intampla acum 25 de ani, in ziua in care am ales sa vad aceasta lume. Multumesc, mama!

Ah, si multumesc bunicu’si multumesc Silviu! Fara voi as fi nimic.

La multi ani si acestui mic jurnal, pe care il cam uit, dar la care ma intorc cu drag de 2 ani de cand l-am primit cadou.

 

Leave Your Comment Here