Drepturile animalelor

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

Dezbateam acum ceva vrem cu un prieten acest concept de “drepturi ale animalelor”, mai exact daca sustinatorii drepturilor animalelor ar trebui sa fie vegetarieni sau nu. Vom vedeam mai tarziu daca e o premisa corecta, insa pana atunci mi-ar placea sa va impartasesc cateva dintre opinarile mele pe acest subiect, adunate de-a lungul studiilor de soci0logie, antropologie, filosofie si tot felul de asemenea stiinte umaniste pe care le-am urmat prin scoli. Motivul? Extrem de simplu. Am obosit sa ascult dezbateri potrivit carora gainile trebuie crescute cu Mozart, iar cainii intr-un pat de puf  versus sa-i batem/omoram caci noi detinem puterea. Chiar nu poate exista echilibru in nimic?Dar sa revenim.

Astfel, primele intrebari ce-mi rasar in minte sunt:  avem datorii faţă de animale sau singura datorie este aceea de a le respecta drepturile? Putem vorbi de drepturi ale animalelor sau de acţiuni morale faţă de ele sau faţă de umanitate?

Pentru început voi apela la argumentaţia lui Tom Regan în “Drepturile animalelor”. Acesta nu invocă drepturile ca tertip retoric pentru a-şi impune punctul de vedere, fără a face efortul de a-l proba, aşa cum îi acuza pe utilitarişti. Spre deosebire de John Stuart Mill care pledează pentru drepturile morale ca cerinţe valide, Regan încercă să le demonstreze validitatea, nu doar să o afirme. În teoria sa referitoare la drepturile animalelor, Regan foloseşte câteva concepte pe care le voi clarifica  de acum pentru a se înţelege metoda inductivă folosită. Astfel, prin agenţi morali trebuie să se înţeleagă indivizii care deţin o varietate de capacitate complexe, în special cea de a formula principii morale imparţiale pe baza cărora pot decide ce trebuie făcut din punct de vedere moral şi sunt capabili să aleagă dacă să acţioneze sau nu aşa cum cere moralitatea lor. Pacienţii morali nu pot să facă rău sau bine, sunt dotaţi cu sensibilitate, conştiinţa, au anumite calităţi cognitive şi volitionale (de a avea amintiri). Aici intră animalele, copiii mici şi  oameni cu handicapuri mintale. Raporturile între agenţii şi pacientii morali nu sunt reciproce: agenţii le pot face celor din urmă rău sau bine, dar pacienţii nu, chiar dacă prin acţiunile lor implică sau afectează agenţii. Se poate considera că pacienţii morali nu au o relevanţă morală directă, având în vedere că se formează o comunitate morală în care sunt inclusi numai indivizii pe care acţiunile morale îi privesc în mod direct şi, prin urmare, animalele făcând parte din categoria pacienţilor, nu avem decât datorii indirecte faţă de ele.

Aşadar avem datorii cu privire la animale, nu faţă de ele. Iar Regan dă aici exemplul operelor de artă, faţă de care nu avem o datorie directă, ci datoria de a le proteja şi conserva  pentru a se bucura şi alţii de ele, fiind o datorie faţă de umanitate. Acest exemplu are aplicabilitate în cazul speciilor rare de animale, cărora trebuie să le asigurăm supravieţuirea pentru ca şi generatiile viitoare să se poată bucura de ele. Pentru a decide aşadar ce moduri de a trata animalele sunt  permisibile, trebuie să observăm în ce măsură acţiunile noastre îi afectează pe agenţii morali. Această teorie a datoriei indirecte nu este una speciistă, adică nu trasează bariere morale pe criterii biologice. Spre exemplu animalele nu sunt excluse din comunitatea morală pentru că nu aparţin speciei homo sapiens, ci pe alte considerente. Regan demonstrează apoi că atât agenţii cât şi pacienţii morali au valoare inerentă, adică nu sunt nişte simple receptacole pentru ceea ce posedă valoarea intrinsecă, au valoare în sine şi că şi animalele ca şi oamenii au această valoare în mod egal. Regan a făcut acest demers inductiv pentru a ajunge în final la ideea de respect care trebuie acordat tuturor celor ce deţin valoare inerentă şi mai apoi la ideea de drept.

Prin respect se înţelege tratarea lor altfel decât simple receptacole ale experienţelor lor valoroase şi renunţarea la ideea conform căreia valoarea lor depinde de utilitatea lor la interesele altora. Căci, aşa cum spunea şi Kant, a vătăma asemenea indivizi doar pentru a produce cele mai bune consecinţe pentru toţi cei implicate, înseamnă a le face rău, a-i trata nedrept, doar ca pe nişte mijloace. Principiul respectului ca principiu al dreptăţii impune şi datoria de a-i ajuta pe cei care sunt victimile nedreptăţii comise de alţii. Şi astfel se ajunge în final la ideea de drept. Atât agenţii cât şi pacienţii morali au dreptul de a fi trataţi cu respectul cuvenit, fapt ce nu reprezintă un act de bunăvoinţă, ci unul de dreptate. Trebuie reţinut faptul că temeiurile datoriei noastre nu sunt “interese sentimentale” , ci respectul faţă de valoare.

Datoria de a acorda ajutor e cuprinsă în pricipiul respectului şi nu se bazează pe promisiuni, contracte sau alte tipuri de astfel de relaţii. Se ştie că fiinţele sunt victime ale injustiţiei când drepturile lor sunt violate. O hibă în argumentul lui Regan este faptul că cere să-i ajutăm pe cei nedreptăţiţi, însă nu preciează nimic de cei aflaţi la nevoie, care nu sunt victime ale nedreptăţii. Însă Regan impune ca limită ajutorarea doar a victimelor nedreptăţii, întrucât  se poate ajunge la o povară pentru oamenii care se află în momentul nepotrivit la locul nepotrivit, cu resursele potrivite.

Se cunoaşte faptul că animalele simt durerea şi suferinţa şi manifestă spaima. Nu putem înţelege pe deplin procesele lor de gândire, dar există dovezi ample că animalele au propriile lor societăţi şi mod de viaţă. Cine are dreptul să declare în faţa timpului că drepturile lor ar trebui să fie câtuşi de puţin mai reduse decât cele presupuse normale şi la care aspiră oamenii? Multe animale sunt mai puţin inteligente decât oamenii dar există variaţii considerabile de inteligenţă şi la oameni. Dacă se afirmă că inteligenţa redusă a multor animale ne dă dreptul să le tratam cum dorim, fără grija reală, atunci s-ar putea de asemenea pune problema ca oamenii mai puţin inteligenţi să fie trataţi în mod similar.

O interpretare  valoroasă în ceea ce priveşte moralitatea şi drepturile animalelor este cea dată de contractualişti şi aici o să dezvolt argumentul lui Rawls. Conform acestuia trebuie să ne gândim la moralitate ca la un set de reguli asupra cărora trebuie să picam de acord în ceea ce priveşte agenţii raţionali dincolo de un văl de ignoranţă. Animalele nu au conştiinţă morală conform contractualismului ralwsian şi deci, nu contează ca agenţi raţionali. De asemenea animalele nu pot avea dreptul la proprietate pentru că nu sunt capabile să  vândă  sau să cumpere nimic.

Dar ar putea avea un drept egal la viaţă şi un drept egal de a nu suferi. Cover Blurb aduce în continuarea argumentelor lui Rawls  argumentul că reprezentanţii animalelor nu ar trebui să existe. Astfel că , odată ce este permis ca animalele să aibă reprezentanţi care să vorbească în locul lor, de ce nu ar exista oameni care să apere plantele, microorganismele şi chiar clădirile antice? Ca răspuns Regan arată că, contractualismul nu poate reţine corect standardele morale de la animale cum nu poate reţine de la acele fiinţe umane care nu sunt agenţi raţionali, cum ar fi oamenii cu deficienţe mentale severe. Regan spune că dacă agenţii din spatele vălului de ignoranţă sunt ignoranţi cu probleme fundamentale, nu există nici un motiv solid care să-I determine să fie ignoranţi cu propia specie. Dar dacă sunt ignoranţi cu specia în care sunt integraţi , în momentul în care selectează principiile morale de bază, ei vor alege reguli care să trateze toate speciile în mod egal. Şi mai ales animalele nu au nici inteligenţa şi nici simţ moral ca să încheie cu noi contractul social de respectare reciprocă a drepturilor.

Printre filosofii care au susţinut ideea  de drepturi ale animalelor se numără şi Jean-Jaqcues Rousseau, în prefaţa la Discurs asupra inegalităţii, deşi le neagă animalelor intelectul, le consideră totuşi fiinţe inzestrate cu sensibilitate, ceea ce, în opinia sa, le conferă anumite drepturi şi, totodată, obligă omul la anumite îndatoriri faţă de ele. Jeremy Bentham, filosof britanic, fondator al utilitarismului, aduce o nouă viziune asupra criteriilor care ar trebui să stea la baza modului cum ne purtăm faţă de animale. Nu capacitatea de a raţiona, spune el, nu cea de a vorbi trebuie să fie criteriile, ci capacitatea de a suferi. Dacă ne bazăm pe darul raţiunii şi al vorbirii, ar insemna să tratăm ca pe nişte lucruri şi anumite categorii de fiinţe umane, ca nou-născuţii ori cei cu întârzieri mintale grave.

Deşi de-a lungul timpului disputele au fost aprinse şi încă se menţin astfel, deşi unii filosofi pornesc de la premise diferite, nu se poate neglija o concluzie la care au ajuns mulţi dintre ei: animalele au drepturi. Deşi nu au acceaşi capacitate intelectuală cu oamenii, le datorăm mai  mult decât satisfacerea nevoilor vitale, iar datoriile noastre se transforma în drepturi. Deşi nu sunt la fel de numeroase ca ale oamenilor, drepturile lor există şi trebuie respectate, dacă nu pentru motivele enumerate mai sus, măcar pentru simplu motiv că ne dorim o societate bazată pe moralitate şi dreptate.

Concluzionand si nu in ultimul rand, indraznind sa adaug propria-mi opinie, animalele au drepturi pe care trebuie sa le respectam, noi ca fiinte superioare, cu capacitati si intelect superior dezvoltat. Drepturi elementare pe care ar trebui sa le respectam din prisma unui contract social inexistent in mod evident, insa bazat pe bunul simt si constiinta comuna. A nu se intelege prin drepturi tratarea egala cu a oamenilor, exagerarile legate de mediul de viata asemanator cu al oamenilor si nicidecum eliminarea lor din dieta zilnica umana. Eliminarea carnii sau a produselor animaliere din meniul zilnic ar aduce schimbari dramatice in procesul economic si nu numai, iar ideologic vorbind, n-am mai respecta lantul trofic. Si astfel ajungem la o noua intrebare: sunt oamenii obligati etic sa impiedice animalele sa ucida alte animale? Nu, cum nu sunt obligati sa nu mai consume carne, ci sa protejeze mediul in care animalele traiesc si sa le ofere dreptul unei vietii si a unei morti care sa nu le provoace suferinta.

(Pentru cei interesati de bibliografie:Regan, Tom, „Drepturile animalelor”, în Miroiu, Adrian (coord.), Etica aplicată, Alternative, 1995, Dale Jamieson, Rights, Justice, and Duties to Provde Assistance: A Critique of Regan’s Theory of Rights, Cover Blurb, The animals issue:moral theory in practice, Cambridge University Press, 1992., http://www.philosophy.umd.edu/Faculty/pcarruthers/AI-5.htm)

 

 

  • Anca G.Gaspar

    In legatura cu eliminarea produselor de origine animala din alimentatie: respect dreptul unei persoane de a deveni sau a fi vegan sau vegetarian, dar nu sunt obligata sa-i respect parerile bazate pe o falsa moralitate, proasta intelegere a drepturilor animalelor si nici sa tolerez comentariile rautacioase sau insultele de genul “corpul tau e cimitir de animale” sau “carnea e crima”.
    Personal am incercat o dieta raw vegana stabilita de un medic nutritionist, dar aceasta nu numai ca nu m-a ajutat sa slabesc, ba dimpotriva mi-a daunat foarte mult.
    Apoi, despre drepturile animalelor: contrar parerilor colective, eutanasierea nu este un procedeu dureros sau degradant, am asistat la o procedura de acest fel, efectuata de un medic veterinar pe cainele meu, in varsta de 18 ani, complet orb, fara dinti in gura si cu dureri reumatice foarte chinuitoare. Care este o dovada de compasiune, sa-i curm suferinta intr-un mod civilizat, sau sa-l las sa se chinuie?
    Tot in acea Declaratie a drepturilor animalelor se considera utilizarea animalelor in entertainment o cruzime, iar aceasta afirmatie mi se pare foarte exagerata, deoarece nu vad nimic crud, neomenos sau degradant in ( de exemplu) a merge intr-un spital de copii cu boli terminale insotit de un caine special dresat sau un animal- vedeta, cum sunt cele din reclamele TV.
    Apoi, miturile despre animalele maltratate la circ sunt in mare majoritate doar simple povesti. De curand am asistat la un numar de dresura de cai pur-sange arab, dresorul pe nume Paul Berdino m-a impresionat cu comportamentul sau, cu afectiunea si grija pe care le poarta animalelor sale.
    Imi cer scuze daca am exagerat cu ceva sau daca, cu opiniile mele, am jignit pe cineva.

  • and

    poate ar trebui mai intai sa se discute despre folosirea la munci a unor animale cum era carul cu boi sau cum sunt caii pentru ca demult oamenii au trecut la folosirea altor lucruri pentru acel tip de munci iar oameni nu ar mai trebui sa stea in comunitati cu animalele ci acelea sa devina ferme si oamenii sa plece sau sa isi dea animalele la ferme din afara intravilanelor si de pe cai de comunicatie transport scurte intre localitati acestorapermitandu-le doar trecerea…

Leave Your Comment Here