Dor de nisip pierdut în buzunare

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

1000 de dorinte

Articol dedicat oamenilor cu dor de libertate și bine.

Mi-e dor de Vamă. De Vama aia veche din 2002, vama cu față de adolescent pleoștit, dar destul de generos.

Mi-e dor să-mi spargă un val gândurile prea amețitoare și ușor contondente pentru o dimineață în care spalăm aburii de alcool. “M-am trezit nefericit…plecase fericirea-n zori de zi” să-mi zvâcnească în timpane și nisipul să-și facă culcuș în părul meu.

Niște nebuni să arunce bănci în foc undeva lânga mine, iar tanti Mariana să ne mustruluiască zdravăn pentru hainele aruncate subtil prin curtea plină de corturi. Să merg hai hui pe plajă, într-o derivă fericită și să-mi răsară un zambet șui pe față. Să ardă rău soarele iar pielea să-mi  fie cu gust amar. Să ma plimbe o muzică bătrână pe un ritm de grade de alcool plătite.

Iar ziua să ne aducă suflete de copii, să construim castele de nisip și să ne aruncăm goi in mare.

Fotografia aparține lui Christoph L.

  • zapacita

    Si mie. Uneori ma intreb daca de fapt mi-e dor de vama aia veche sau mi-e dor de mine aia veche:)

  • Andreea

    cred ca e putin din amandoua. ne e dor de vechea vama si de vechii noi. 🙂

Leave Your Comment Here