Drumul unei cărţi pe timp de iarnă

0 Flares Filament.io 0 Flares ×

E frig –  jumătatea lui decembrie e deja aici. Aproape că alerg de la birou până la metrou, să nu îngheţ, mai ales că nu-s învelită prea bine.

Oricum azi se comportă ciudat cu mine. Stau de aseară în acelaşi loc şi mă ignoră total. Poate că îi e rău sau e prea obosită. Ajung, merg linistită cele 3 staţii până la Unirii unde, de obicei schimb metroul, acum însă, mă opresc.

Mă asteaptă acolo mulţi prieteni. Ajung la un loc cu multe carţi cu coperte verzi, cu desene, colorate, unele mai vechi altele încă în ţiplă. Mi se pune un semn de carte între foi şi un sticker pe spate: “Citeşte şi dă mai departe!” Unde să mă duc?

Pornesc iar cu metroul, spre casă. Însă sunt în alte mâini, între alte feţe. O copilă îşi fixează ochii mari şi ciocolatii pe mine. Şi se tot uita timorată şi neliniştită în jur. Mă duce aproape de ea, vorbesc ceva şi hop, acum sunt la copilă! Doamne ce mânuţe reci are! Şi cât de tare mă poate strânge!

Ajung într-o cămăruţă mică, dar agitată. Toata lumea îşi pregăteşte bagaje, genţi de tot felul. Copila mea se aruncă pe pat şi începe să citească. Spune că vrea sa termine povestea Maşenkăi şi apoi va trece la mine.

Dimineaţă. Iar frig. Plecăm. Trenul huruie şi scârţâie, pe geam văd prima ninsoare, iar copila mă soarbe din priviri. Drumu-i lung, e venită de departe, însă amândouă ne ţinem de urât şi chiar începem să ne distrăm.

Ajung într-un loc călduros, pe o masă veche, din lemn masiv. Copila îşi ia mama de mână şi mă arată: “De mâine, s-o citesti şi tu! E fantastică!”

Ajung în alte mâini.

Marţi, pe 14 decembrie, te aşteptăm să adopţi o carte şi să-i asculţi povestea.

Noi vom veni cu destule cărţi cât să umplem trenurile ce vor duce oamenii acasă! Şi toate taxiurile şi metrourile!

Leave Your Comment Here